Un consum zilnic de roșii a fost asociat cu o reducere a gradului de steatoză hepatică la adulți diagnosticați cu boala hepatică asociată cu disfuncția metabolică (MASLD), arată un studiu publicat în revista Nutrients. Cercetarea, de scurtă durată, ridică ipoteza unui efect benefic al roșiilor asupra acumulării de grăsime în ficat, însă autorii şi experţii citaţi atenţionează asupra limitărilor şi asupra necesităţii unor studii mai ample.
Detalii ale studiului
Investigaţia a inclus 79 de adulți cu MASLD, iar participanții cu consum ridicat de alcool sau cu indice de masă corporală (IMC) peste 30 au fost excluși. Pe parcursul a șase săptămâni, subiecții au fost repartizați în două grupuri:
- grupul de control, care a urmat o dietă fără roșii;
- grupul de intervenție, care a consumat zilnic 200 g roșii crude și 50 g sos de roșii.
| Element | Parametru |
|---|---|
| Număr participanți | 79 adulți |
| Durată intervenție | 6 săptămâni |
| Excluderi | consum ridicat de alcool; IMC > 30 |
| Intervenție | 200 g roșii crude + 50 g sos de roșii/zi |
Rezultate şi interpretare
La finalul perioadei de intervenţie, gradul de steatoză hepatică a scăzut în ambele grupuri, însă reducerea a fost mai pronunțată în rândul celor care au consumat roșii zilnic. Cercetătorii nu au raportat diferenţe semnificative între grupuri în ceea ce priveşte modificările parametrilor serici ai lipidelor, valorile enzimelor hepatice sau IMC-ul.
Autorii sugerează că roșiile ar putea contribui la reducerea conținutului de grăsime hepatică independent de modificările în greutatea corporală, dar subliniază că rezultatele trebuie privite ca generatoare de ipoteze şi nu ca dovezi definitive.
„Majoritatea pacienților pe care îi vedem în practica clinică suferă de obezitate, diabet de tip 2 sau boli metabolice mai avansate, astfel încât generalizabilitatea acestor rezultate este limitată”, a atras atenția endocrinologul Randa Abdelmasih, de la Universitatea din Texas Medical Branch.
De asemenea, medicul internist Jonathan Jennings a observat că studiul tratează factorii de risc cardiometabolic ca având aceeaşi greutate, deşi, de exemplu, diabetul de tip 2 conferă un risc mai mare pentru MASLD decât hipertensiunea arterială. Aceste observaţii sugerează că rezultatele trebuie contextualizate în funcţie de profilul clinic al pacienţilor.
Limitări şi implicaţii practice
Studiul prezintă limitări importante: durata scurtă (şase săptămâni), eșantion restrâns şi compoziţie predominant masculină a participanţilor, precum şi criterii de selecţie care au exclus pacienţii cu obezitate severă (IMC > 30) sau consum semnificativ de alcool. Aceste aspecte îngreunează extrapolarea rezultatelor la populaţia largă de pacienţi cu MASLD, în special la cei cu forme avansate sau comorbidităţi metabolice.
În practica clinică, managementul MASLD se bazează în principal pe modificări ale stilului de viaţă — reducerea greutăţii corporale, activitate fizică şi controlul factorilor cardiometabolici. Orice modificare alimentară specifică, inclusiv creşterea aportului de roșii, trebuie discutată cu medicul curant sau cu un specialist în nutriţie, care poate integra recomandarea în planul terapeutic individualizat.
Autorii studiului recomandă continuarea cercetărilor, ideal cu protocoale mai lungi, eșantioane mai diversificate şi evaluarea mecanismelor biochimice prin care compușii din roșii, precum licopenul, ar putea influenţa depunerea lipidică hepatică.
Concluzie: Consumul zilnic de roșii a fost asociat cu o reducere a steatozei hepatice într-un studiu de şase săptămâni la adulți cu MASLD, dar dovezile sunt preliminare și nu permit recomandări ferme. Pacienții sunt încurajați să consulte medicul înainte de a adopta schimbări de dietă ca metodă de tratament pentru afecțiunile hepatice.
