Alexandru Rogobete a relansat ideea reformării mecanismului de finanţare a sănătăţii prin deschiderea pieţei asigurărilor, afirmând că monopolul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS) trebuie eliminat pentru a permite concurenţa şi inovarea în serviciile medicale.
Argumente şi obiective
Rogobete arată că propunerea nu este nouă, dar a fost amânată de fiecare dată deoarece presupune schimbări profunde în modul în care circulă banii în sistemul de sănătate. El susţine că modelul existent a fost construit pentru o realitate diferită şi nu mai corespunde nevoilor din 2026, subliniind progresele tehnologice şi transformările din medicină în ultimele decenii.
Fostul ministru a precizat că reforma urmăreşte, în esenţă, să păstreze componenta socială a sistemului de asigurări, garantând în continuare accesul persoanelor fără venituri sau vulnerabile la un pachet minim de servicii, în timp ce oferă opţiuni suplimentare celor care pot şi doresc să îşi completeze protecţia prin mecanisme private sau complementare.
„Solidaritatea rămâne. Monopolul trebuie să dispară!”
Posibile beneficii invocate
Rogobete a enumerat mai multe avantaje pe care le-ar aduce introducerea concurenţei între asigurători:
- posibilitatea pentru pacienţi de a alege asigurătorul şi pachetul care răspund cel mai bine nevoilor lor, în interiorul unor reguli stabilite de stat;
- presiune pentru calitate şi eficienţă în contracte şi furnizarea serviciilor, ca urmare a competiţiei;
- creşterea transparenţei în gestionarea fondurilor şi mai mult spaţiu pentru inovaţie în soluţii de asigurare;
- dezvoltarea asigurărilor complementare şi stimularea sectorului privat într-un cadru reglementat.
Riscuri şi preocupări menţionate
Autorul propunerii insista că deschiderea pieţei nu presupune renunţarea la responsabilitatea socială a statului. El afirmă că reformele trebuie construite astfel încât persoanele cu venituri mici şi grupurile vulnerabile să rămână protejate şi să beneficieze de acces garantat la serviciile esenţiale.
În acelaşi timp, Rogobete recunoaşte că o astfel de reformă este „greu de implementat” şi că ar produce schimbări fundamentale în distribuţia fluxurilor financiare din sănătate. El a susţinut, de asemenea, că în trecut a întâmpinat opoziţie din partea unor actori politici atunci când a încercat să favorizeze o abordare similară.
Aspecte practice şi modele europene
Fostul ministru a făcut trimitere la existenţa unor modele europene diverse privind mixul public-privat în asigurări de sănătate, subliniind că România nu trebuie să copieze literalmente un model, ci să adopte elementele care pot funcţiona în contextul naţional, menţinând rolul statului ca garant al accesului la servicii pentru cei defavorizaţi.
| Aspect | Obiectiv al reformei |
|---|---|
| Acces | Menţinerea pachetului social garantat pentru vulnerabili |
| Calitate | Creşterea concurenţei între asigurători pentru servicii mai bune |
| Transparenţă | Gestionarea mai eficientă şi transparentă a fondurilor |
Propunerea lui Rogobete pune în discuţie întrebări practice care ar trebui clarificate înainte de orice schimbare legislativă: mecanisme de reglementare şi supraveghere a asigurătorilor privaţi, modul de integrare a asigurărilor complementare cu pachetul public, garanţii pentru persoanele vulnerabile şi impactul asupra finanţării spitalelor şi medicilor care depind în mare măsură de fluxurile CNAS.
Orice reformă majoră în sănătate atrage dezbateri privind echilibrul între eficienţă, acces şi solidaritate. În final, deciziile trebuie să fie adoptate pe baza analizelor de impact şi cu consultarea părţilor implicate — autorităţi, profesionişti din sănătate şi reprezentanţi ai pacienţilor. Pacienţii sunt sfătuiţi să contacteze medicii şi furnizorii de servicii medicale pentru informaţii concrete despre drepturi şi acces, iar autorităţile rămân responsabile cu protejarea celor mai vulnerabili.
Redactor: Sănătate
