Un studiu amplu asupra industriei Kpop arată că fenomenul global al muzicii coreene este concentrat în jurul unui număr restrâns de succesuri comerciale, în timp ce majoritatea trupelor nu reușesc să se mențină pe piață pe termen lung. Analiza, publicată de revista Asociației Industriei Divertismentului din Coreea și realizată de profesorul Kim Jeong Seop, a luat în considerare 1.182 de formaţii idol care au debutat între 1996 şi 2025.
Rezultatele principale ale studiului
Studii statistice care se întind pe trei decenii arată o distribuţie foarte inegală a succesului comercial. Din cei 1.182 de idoli analizaţi:
- 97 de grupuri (aproximativ 8,21%) au depăşit pragul de 100.000 de albume vândute;
- 42 de grupuri au atins peste 300.000 de exemplare vândute, nivel considerat adesea prag de rentabilitate pentru investiţiile în producţie şi marketing;
- 19 trupe (1,61%) au vândut cel puţin 1 milion de albume;
- Doar 8 formaţii, printre care BTS, Seventeen, Stray Kids, EXO, TWICE, NCT, Tomorrow X Together şi ENHYPEN, au vânzări cumulate care depăşesc 10 milioane de albume.
Pe lângă concentrarea vânzărilor, cercetarea scoate în evidenţă şi un declin pronunţat al duratei de viaţă a trupelor. Durata medie de activitate este de 4,12 ani, iar rata de retenţie scade rapid după momentul debutului.
| Perioadă de la debut | Procent de grupuri active |
|---|---|
| 1 an | 87,99% |
| 3 ani | 55,03% |
| 5 ani | 36,62% |
| 7 ani | 26,14% |
| 10 ani | 17,92% |
Context şi implicaţii
Rezultatele subliniază modelul industrial început în anii 1990, când grupuri precum HOT au pus bazele unui sistem de pregătire intensă şi producţie de idoli. Deşi mecanismele de training şi marketing au permis apariţia a sute de formaţii, succesul financiar rămâne limitat la un număr mic de actori. Potrivit studiului, aproximativ 82% dintre trupe nu mai sunt active după zece ani, ceea ce se traduce prin mii de tineri care ies din circuitul profesional al muzicii.
Diferenţele între formaţiile de băieţi şi cele de fete sunt, de asemenea, evidente. Studiul menţionează o durată medie mai mare pentru trupele masculine (5,11 ani), în timp ce formaţiile feminine înregistrează o medie mai redusă; aceste discrepanţe pot reflecta diferenţe în strategiile de marketing, în structura fanbase-urilor şi în costurile asociate fiecărui tip de produs cultural.
Pe de altă parte, concentrarea veniturilor în jurul unor câteva nume mari are efecte asupra întregului lanţ: investiţii mai mari în promovarea „marilor” proiecte, presiune pentru rezultate rapide asupra trupelor tinere şi vulnerabilitatea companiilor mici sau emergente. Pentru artiști, aceste realități înseamnă că debutul nu echivalează automat cu securitate pe termen lung; succesul necesită fie construirea unei comunităţi de fani solide, fie o serie de lansări comerciale remarcabile.
Ce arată cifrele pentru viitor
Analiza realizată de profesorul Kim Jeong Seop şi publicată de revista Asociaţiei Industriei Divertismentului din Coreea oferă o radiografie clară: Kpop-ul a devenit o industrie globală, dar modelul său de afaceri favorizează puţine succese masive şi multe proiecte efemere. Pe termen mediu, companiile ar putea ajusta strategiile pentru a mări rata de retenţie — prin diversificarea produselor, investiţii în dezvoltarea pe termen lung a artiştilor sau prin parteneriate care reduc presiunea financiară imediată.
În absenţa unor astfel de schimbări, datele indică continuarea unei dinamici în care mii de artişti intră şi ies anual din circuit, iar marile succese continuă să concentreze atenţia şi veniturile industriei.
Studiul citat: publicaţie a Asociaţiei Industriei Divertismentului din Coreea; analiza realizată de Kim Jeong Seop, Universitatea de Femei Sungshin (Şcoala Postuniversitară de Industrie Culturală şi Arte).
