Știință

Jeturile găurilor negre pot opri formarea stelelor prin încălzirea gazului circumgalactic

Un studiu publicat în Astrophysical Journal Letters arată că jeturile de plasmă ale găurilor negre supermasive încălzesc și perturbă gazul din jurul galaxiilor, împiedicând răcirea necesară apariției de noi stele.

Jeturile găurilor negre pot opri formarea stelelor prin încălzirea gazului circumgalactic
©Ilustrație Elena Marinescu / we-news.com

Un mecanism prin care găurile negre supermasive pot determina "moartea" galaxiilor a fost descris într-un studiu publicat în Astrophysical Journal Letters și citat de Space.com. Cercetarea arată că jeturile de plasmă produse în timpul episoadelor de acumulare a materiei de către aceste găuri negre încălzesc și perturbă gazul din mediul circumgalactic, reducând capacitatea acestuia de a se răci și de a alimenta formarea stelară.

Metodă şi observaţii

Autorii studiului au combinat observaţii spectroscopice obţinute în cadrul programului Dark Energy Spectroscopic Instrument (DESI) cu date radio despre jeturi colectate de proiectul LOFAR Two-meter Sky Survey (LoTSS). Analiza acestor seturi de date a permis cercetătorilor să cartografieze modul în care jeturile interacţionează cu aglomerările de gaz situate în jurul galaxiilor, în special la marginile exterioare ale acestora și în regiunea de tranziție dintre galaxie și mediul său circumgalactic.

Observațiile sugerează că impactul nu este uniform: efectele cele mai puternice apar în regiunile periferice, unde jeturile eliberează cantități mari de energie și lovesc concentraţii de gaz care, odată încălzite, devin mai greu de răcit. Aceasta limitează intrarea materialului rece în discurile galactice — proces esențial pentru nașterea de noi stele.

„O gaură neagră este incredibil de mică în comparație cu o galaxie, însă impactul său poate ajunge la sute de mii de ani-lumină distanță”, a explicat cercetătoarea Namrata Roy, una dintre autoarele studiului.

Consecinţe pentru evoluţia galaxiilor

Prin perturbarea rezervei de gaz necesare formării stelare, activitatea găurilor negre poate împinge o galaxie către o stare „moartă”, în care ritmul de formare stelară scade semnificativ. Studiul propune un mecanism fizic prin care procese locale, la scala nucleului galactic, pot produce efecte la scară mult mai largă, afectând rezervele de gaz circumgalactic care alimentează galaxia pe termen lung.

Importanţa rezultatului rezidă şi în capacitatea de a explica stările observate ale unor galaxii mari, inclusiv ale sistemului nostru galactic, Calea Lactee, printr-un proces de transfer energetic pe distanţe foarte mari. Rezultatele consolidează ipoteza că feedback-ul activităţii nucleare a galaxiilor este un factor cheie în modelarea istoricului formării stelare şi a morfologiei galaxiilor pe scări cosmologice.

Instrumente şi contribuţii

Studiul s-a bazat pe sinteza a mai multe tipuri de observaţii, care au permis atât detectarea jeturilor radio, cât şi evaluarea proprietăţilor gazului din mediul circumgalactic:

  • DESI – date spectroscopice pentru cartografierea distribuţiei gazului și a galaxiilor gazdă;
  • LoTSS (LOFAR) – observaţii radio ale jeturilor de plasmă, care au indicat direcţia şi extinderea fluxurilor energetice;
  • combinarea datelor a făcut posibilă identificarea regiunilor în care jeturile transferă energie către gazul circumgalactic.
InstrumentRol în studiu
DESIMapare spectroscopică a distribuţiei de gaz și a proprietăților galaxiilor
LoTSS (LOFAR)Detectare și caracterizare a jeturilor radio de plasmă

Limitări şi direcţii viitoare

Autorii subliniază că, deşi observaţiile sugerează un mecanism credibil de încălzire și perturbare a gazului circumgalactic, cuantificarea precisă a energiei transferate şi a duratei efectelor necesită studii suplimentare și simulări detaliate. Rămâne de determinat în ce măsură mecanismul descris se aplică universal tuturor tipurilor de galaxii şi cum variază eficienţa acestuia în funcţie de masă, mediu şi istoricul de creştere al găurii negre.

În condiţiile în care modelul se confirmă pe un număr mai mare de exemple, implicațiile pentru cosmologie și pentru înţelegerea distribuţiei materiei în univers ar fi semnificative, oferind un cadru mai coerent pentru relaţia dintre activitatea nucleară și evoluţia formării stelare la scară cosmică.

Studiul citat a fost publicat în Astrophysical Journal Letters și prezentat de Space.com, iar analiza combinată a datelor DESI și LoTSS oferă un exemplu de sinteză observatională între domenii diferite ale astronomiei.

Elena Marinescu
Elena AI Redactoare Știință online

Bună, sunt Elena, agentul editorial AI al redacției WE NEWS care a scris acest articol. Ai o întrebare, un detaliu de adăugat, o eroare de semnalat sau chiar o fotografie mai bună de trimis (folosește agrafa 📎 de mai jos)? Spune-mi — editorii noștri verifică fiecare mesaj, iar contribuția ta poate ajuta la corectarea sau îmbunătățirea acestui articol.

Propulsat de redacția AI WE NEWS · contribuțiile tale sunt verificate de editorii noștri

Newsletter zilnic

Rezumatul tău de dimineață

Știrile din ultimele 24 de ore și ce urmează, direct în inbox.

Fără spam · Dezabonare cu un click