Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a făcut publică o platformă informatică menită să crească transparența în modul în care sunt utilizate resursele în spitalele publice, arătând gradul de ocupare al paturilor, volumul de pacienți tratați și cheltuielile fiecărei unități. Datele evidențiază o concentrare a pacienților în centre universitare și spitale mari, în timp ce multe unități sanitare mici funcționează sub capacitate și continuă să genereze costuri importante pentru personal și întreținere.
Disproporţii între spitalele mari şi cele mici
Conform platformei, gradul mediu de ocupare al paturilor pentru pacienții cu afecțiuni acute este de aproximativ 63%. În paralel, peste 140 de spitale înregistrează un grad de ocupare sub 60%, iar în zeci de unități mai puțin de jumătate dintre paturi sunt ocupate. Aceste diferențe se reflectă atât în accesul pacienților la servicii specializate, cât şi în sustenabilitatea financiară a unităților cu activitate redusă.
În spitalele mari, în special în cele din centrele universitare, secţiile de specialitate rămân aproape constant ocupate. De exemplu, secția de gastroenterologie a Spitalului Floreasca funcționează la capacitate crescută, primind pacienți din toată țara pentru patologii hepatice, digestive și oncologice.
„Secția de gastro e una dintre cele mai ocupate, avem un laborator de endoscopie foarte dezvoltat. Patologii hepatice, digestive, oncologice și nu numai. Vin din toată țara”
Personalul din marile spitale se confruntă cu fluxuri permanente de pacienți, ceea ce creează presiune pe paturi, laboratoare și servicii suport. Un medic primar de ortopedie menționează că în secțiile sale paturile sunt ocupate în mare parte de pacienți din provincie, iar cazurile de traumă majoră sunt direcționate către unitatea respectivă.
Impact financiar şi utilizarea personalului
Platforma oferă şi date asupra gradului în care cheltuielile cu personalul sunt acoperite de veniturile generate prin serviciile medicale decontate de stat. În aproximativ jumătate dintre spitalele analizate, costurile cu personalul reprezintă până la 80% din veniturile obținute pentru serviciile decontate. În zeci de unități această pondere depășește 90%, ceea ce indică o presiune financiară majoră și un potențial dezechilibru între resursele umane și activitatea efectivă.
- Grad mediu de ocupare paturi (afecțiuni acute): ~63%
- Spitale sub 60% grad de ocupare: peste 140
- Ponderea costurilor cu personalul din veniturile pentru servicii decontate: până la 80% în jumătate din spitale, peste 90% în zeci de unități
| Indicator | Valoare |
|---|---|
| Grad mediu ocupare paturi (acute) | ~63% |
| Unități cu ocupare <60% | peste 140 spitale |
Președintele CNAS a calificat platforma drept un instrument util pentru monitorizare și planificare, menită să ofere autorităților și publicului informații clare despre modul în care sunt folosite resursele din sistemul de sănătate. Publicarea datelor ridică însă întrebări practice despre reorganizarea rețelei spitalicești, optimizarea flotei de paturi și posibile transferuri de competențe către nivelul ambulatoriu sau comunitar.
Consecinţe pentru accesul la îngrijiri şi politici publice
Concentrarea pacienților în centrele universitare reflectă, pe de o parte, încrederea în serviciile specializate oferite de aceste unități, dar şi lipsa unor alternative atractive la nivel regional. Spitalele mici care funcționează sub capacitate generează costuri fixe ridicate (personal, utilități, întreținere), dar nu pot compensa aceste cheltuieli prin activitate suficientă.
Datele din platformă permit autorităților să identifice unitățile cu supra- sau subutilizare și să formuleze strategii pentru redistribuirea resurselor, consolidarea serviciilor la nivel regional sau transformarea unor spitale în centre de îngrijire continuă sau ambulatorii integrate. Orice măsură de reorganizare trebuie însă însoțită de o evaluare atentă a impactului asupra accesului populației la servicii esenţiale și de consultare cu profesioniştii din sănătate.
Platforma CNAS reprezintă un pas către transparență, dar datele singure nu rezolvă dezechilibrele structurale. Viziunea pe termen lung va depinde de decizii de politici publice coordonate între ministere, autorităţi locale şi instituţiile sanitare pentru a asigura echilibrul între eficienţă şi accesibilitate. Pacienţii sunt îndemnaţi să urmărească informaţiile privind capacitatea spitalelor atunci când planifică internări programate şi să solicite sfatul medicului curant pentru alternativele de tratament şi îngrijire.
