Comisia Europeană permite statelor membre să ceară un grad suplimentar de flexibilitate fiscală pentru măsuri care consolidează securitatea energetică şi reduc dependenţa de combustibilii fosili importaţi. Pentru România, oportunitatea poate însemna acces la resurse care să accelereze modernizarea reţelelor, capacităţile de stocare şi legăturile regionale, dacă cererile sunt articulate clar în jurul elementelor de securitate energetică, potrivit expertului în energie Silviu Gresoi.
Ce ar trebui să ceară România
Conform analizei expertului citat de presa naţională, miza nu este includerea unor simple investiţii energetice în noul mecanism, ci prioritizarea proiectelor care pot fi justificate explicit prin contribuţia lor la rezilienţă şi reducerea vulnerabilităţii sistemului energetic. Domeniile indicate ca prioritare sunt:
- stocarea energiei (baterii, pompare hidro, soluţii pentru echilibrare);
- modernizarea reţelelor electrice pentru a absorbi mai multe regenerabile şi a limita pierderile;
- protecţia infrastructurii critice împotriva atacurilor cibernetice şi a riscurilor fizice;
- dezvoltarea producţiei stabile (capacităţi care asigură furnizare predictibilă);
- interconectări regionale care sporesc capacitatea de import/export în situaţii de criză;
- constituirea de rezerve strategice de energie şi combustibil.
Specialistul subliniază că, fără soluţii de stocare eficace, creşterea ponderii regenerabilelor nu echivalează automat cu o creştere a securităţii sistemului energetic. Bateriile şi sistemele de pompaj hidro sunt menţionate explicit drept tehnologii care pot contribui la echilibrare şi la reducerea expunerii la importuri volatile.
„România ar trebui să ceară măsuri care ţin clar de securitatea energetică, nu simple investiţii energetice.”
Implicări bugetare şi recomandări practice
Mecanismul european de flexibilitate fiscală oferă un spaţiu adiţional temporar pentru cheltuieli care au rol semnificativ în protejarea furnizării şi în reducerea dependenţei de surse externe. Pentru a valorifica această fereastră, autorităţile române trebuie să prioritizeze proiecte cu argumentaţie tehnică şi de securitate clară, să pregătească documentaţii care să demonstreze impactul asupra rezilienţei şi să asigure coerenţa între finanţările europene disponibile şi planurile naţionale de investiţii.
În practică, asta înseamnă:
- selectarea proiectelor care reduc direct riscul de deconectare sau întrerupere prelungită a furnizării;
- construirea de dosare care să includă evaluări ale riscului, scenarii de criză şi estimări de reducere a dependenţei de importuri;
- îmbunătăţirea coordonării între ministere, operatorii de reţea şi autorităţile de reglementare pentru a accelera implementarea.
Date comparate şi priorităţi tehnice
Deşi mecanismul european permite o abordare flexibilă, selectarea proiectelor trebuie să răspundă unor criterii tehnice şi de urgenţă. Un exemplu relevat în discuţie este faptul că investiţiile în stocare au un rol dublu: permit integrarea mai mare a regenerabilelor şi servesc ca tampon în perioadele de şoc al ofertei. În acelaşi timp, interconectările cu state vecine sporesc spaţiul de manevră în situaţii de deficit şi reduc riscul izolării pieţei interne.
| Direcţie | Rol principal |
|---|---|
| Stocare energie | Echilibrare şi rezervă rapidă |
| Modernizare reţele | Reducere pierderi şi integrare regenerabile |
| Interconectări | Flexibilitate regională în criză |
Strategia de prioritizare trebuie să ţină seama atât de eficienţa investiţiei din punct de vedere al securităţii, cât şi de fezabilitatea tehnică şi administrativă, pentru a putea valorifica în timp util posibilitatea fiscală oferită de Comisie.
Deschiderea Comisiei Europene vine într-un moment în care multe state caută să reducă vulnerabilităţile determinate de fluctuaţiile preţurilor şi de constrângerile geopolitice asupra fluxurilor de combustibili. Pentru România, elaborarea unor cereri bine articulate, centrate pe elemente de securitate energetică clar cuantificabile, va fi esenţială pentru a transforma această oportunitate europeană într-un impuls real pentru rezilienţa sistemului energetic naţional.
