Capacitatea Chinei de a reduce sau de a creşte importurile de ţiţei fără a-şi deteriora economia a avut un impact decisiv asupra evoluţiei preţurilor la petrol în contextul conflictului din Iran, arată o analiză citată de presa internaţională. Deciziile politice luate la Beijing au redus presiunea asupra pieţei mondiale, într-un moment în care fluxurile din Golful Persic au fost serios perturbate.
Volumul reducerilor şi efectul asupra cotaţiilor
Între februarie şi iunie, China şi-a redus importurile de ţiţei cu aproximativ jumătate, adică cu 5,5 milioane de barili pe zi, potrivit sursei citate. Această diminuare a cererii a fost suficientă pentru a coborî cotaţia Brent cu circa 30 de dolari pe baril, în condiţiile în care initial se temeau scumpiri mult mai mari în contextul blocării Strâmtorii Ormuz.
- Blocajul din Golful Persic a afectat circa 14 milioane de barili pe zi;
- Abu Dhabi şi Riad au redirecţionat prin conducte aproximativ 5 milioane de barili pe zi;
- Statele Unite şi Japonia au accesat din rezerve 2 milioane de barili pe zi.
Aceste măsuri combinate — politici de stocare şi redirecţionări fizice ale fluxurilor — nu ar fi fost însă suficiente fără reducerea semnificativă a cererii chineze, explică analiza.
De ce are China putere de piaţă în locul OPEC+
Spre deosebire de OPEC+, ale cărei decizii implică consensul a douăzeci şi unu de state, Beijingul poate opera unilateral sub conducerea centralizată a regimului, capacitate care îi permite să reacţioneze rapid şi pe scară largă. Astfel, prin ajustări ale importurilor şi ale strategiilor de stocare, China influenţează oferta disponibilă pe pieţele globale fără a apela la mecanisme multilaterale complexe.
Un lider din industrie citat în analiza respectivă a sintetizat această realitate astfel:
„China este noul OPEC”.
Reacţia chineză a fost diferită de comportamentul în timpul pandemiei de COVID-19, când scăderea cererii globale de petrol a fost uriaşă (-9 milioane barili pe zi) şi economia mondială a intrat în recesiune. De data aceasta, economia Chinei nu a înregistrat un şoc macroeconomic comparabil, astfel încât reducerea importurilor a fost suportabilă pentru Beijing dar eficientă pentru stabilizarea preţurilor.
Implicaţii pentru pieţele energetice şi pentru România
Modelul Beijingului arată că modificările bruște ale cererii pot fi instrumente geopolitice la fel de puternice ca şi deciziile de ofertă ale producătorilor. Pentru economiile dependente de importuri de energie, inclusiv România, acest lucru ridică câteva considerente practice:
- volatilitatea preţurilor poate fi temperată nu doar prin măsuri de ofertă (creşteri de producţie, stocuri strategice), ci şi prin gestiunea cererii la scară largă;
- diversificarea rutelor şi surselor rămâne esenţială pentru reducerea vulnerabilităţii în faţa şocurilor regionale;
- politicile fiscale şi monetare trebuie calibrate pentru a absorbi eventuale variaţii ale preţurilor energiei, având în vedere efectele inflaţioniste directe şi indirecte.
La nivel naţional, instituţii precum Institutul Naţional de Statistică (INS) şi Banca Naţională a României (BNR) urmăresc indicatori macroeconomici care pot reflecta aceste şocuri — de la inflaţie la contul curent şi creşterea economică — iar decidenţii politici ar putea lua în considerare scenarii care includ ajustări rapide ale cererii globale.
Pe termen mediu, capacitatea Chinei de a utiliza cererea ca pârghie de politică externă şi economică schimbă distribuţia puterii pe piaţa petrolului: actorii clari, precum OPEC+, nu mai sunt singurii care pot influenţa semnificativ preţurile. Această realitate impune unei serii de state şi companii energetice revizuirea strategiilor de securitate energetică şi a instrumentelor de gestionare a riscurilor.
Analiza citată nu exclude că alte factori — redirecţionări tehnice ale ţiţeiului, utilizarea stocurilor strategice şi măsuri de raţionalizare a cererii în anumite ţări — au contribuit la stabilizarea pieţei. Totuşi, rolul Beijingului rămâne un element central în înţelegerea modul în care se vor forma preţurile la energie în perioada următoare.
