România înregistrează întârzieri semnificative între aprobarea europeană a unor medicamente inovatoare și includerea acestora în schema de compensare naţională, întârziere care afectează accesul pacienţilor la terapii esenţiale. Datele centralizate arată că intervalul mediu de aşteptare este de 1.110 zile, adică peste trei ani, comparativ cu media europeană de 597 zile.
Diferenţe importante faţă de media europeană
Analiza a luat în calcul medicamente aprobate la nivel centralizat în Uniunea Europeană între 2021 şi 2024. Dintr-un total de 168 terapii inovatoare avizate în această perioadă, doar 28 erau compensate în România la data de 5 ianuarie 2026, reprezentând aproximativ 17%, în timp ce media europeană de compensare se situează în jurul valorii de 45%.
Discrepanţele sunt vizibile şi pe arii terapeutice în care timpul este critic pentru prognostic. În oncologie, procentul medicamentelor compensate în România pentru perioada 2021–2024 este de doar 20%, faţă de 51% în medie la nivel european.
„politica medicamentului trebuie să fie fără politică”
Exponenţii dezbaterii publice au reluat recent ideea că o politică coerentă a medicamentului trebuie să ofere predictibilitate şi continuitate, fără schimbări determinate de conjuncturi politice. În practică, accesul la tratament depinde de o serie de factori interdependenţi: lanţuri de producţie şi aprovizionare, politica de preţuri şi mecanismele naţionale de includere în schemele de compensare.
Consecinţe pentru pacienţi şi sistem
Amânarea accesului la terapii inovatoare poate avea efecte directe asupra sănătăţii publice şi a costurilor pe termen lung. Lipsa unor opţiuni terapeutice moderne pentru boli grave, inclusiv cancere, înseamnă că pacienţii pot primi tratamente mai puţin eficiente sau mai toxice, ceea ce poate creşte necesarul de spitalizări, intensificarea intervenţiilor şi costurile asociate îngrijirii pe termen lung.
În plus, decalajele de acces pot accentua inegalităţile dintre România şi alte state membre, determinând migrări temporare pentru tratamente sau presiuni asupra bugetului familiilor care încearcă să acopere costuri nerambursate.
- Intervalul mediu de așteptare: 1.110 zile în România vs. 597 zile media UE;
- Medicamente inovatoare aprobate 2021–2024: 168;
- Medicamente compensate în România la 5 ianuarie 2026: 28 (≈ 17%); media UE: 45%;
- Oncologie: compensare în România 20% vs. 51% media UE.
| Indicator | România | Media UE |
|---|---|---|
| Timp mediu până la compensare | 1.110 zile | 597 zile |
| % medicamente inovatoare compensate (2021–2024) | 17% | 45% |
| % medicamente compensate în oncologie | 20% | 51% |
Ce soluţii sunt avansate
Reprezentanţi ai sectorului medical şi ai industriei farmaceutice cer o politică a medicamentului coordonată, stabilă şi construită prin consultare cu toate părţile interesate, pornind de la nevoile pacienţilor. Printre propunerile discutate se numără îmbunătăţirea proceselor de evaluare şi negociere, creşterea transparenţei deciziilor şi implementarea unor mecanisme care să reducă decalajele temporale faţă de alte state membre.
Autorităţile de sănătate sunt chemate să găsească soluţii care să asigure atât sustenabilitatea financiară a sistemului, cât şi accesul prompt la terapii dovedite. Orice reformă implică echilibru între costuri şi beneficii, dar pentru pacienţi timpul de aşteptare poate fi adesea decisiv.
Pacienţilor li se recomandă să menţină dialogul cu medicii curanţi şi cu asociaţiile de pacienţi pentru a afla cele mai recente opţiuni de tratament şi eventualele alternative disponibile. Orice decizie terapeutică trebuie luată cu avizul specialistului responsabil.
Dezbaterile publice despre politicile de medicament continuă, iar soluţiile concrete vor necesita voinţă politică, coordonare interinstituţională şi prioritizare pe termen lung a accesului la tratament.
