Un studiu publicat în International Journal of Behavioral Nutrition and Physical Activity arată că zilele de lucru petrecute acasă sunt asociate cu o creştere semnificativă a timpului petrecut în şezut şi cu o reducere a activităţii fizice zilnice. Cercetarea, care a monitorizat 97 de angajaţi universitari care lucrau în regim hibrid, a constatat că, în ziua în care lucrau de acasă, participanţii stăteau în medie cu 44 de minute mai mult în poziţie şezând şi înregistrau aproximativ 58 de minute mai puţin de activitate uşoară până la moderat‑intensă, comparativ cu zilele în care se prezentau la birou.
Metodă: măsurători obiective ale mişcării
Autorii studiului au folosit senzori de mişcare purtaţi pe coapsă timp de şapte zile pentru fiecare participant. Dispozitivele au înregistrat poziţia (şezut, în picioare), mersul şi activităţile mai intense, pe baza unghiului şi mişcării piciorului. Pentru a completa datele pe segmentul de somn, participanţii au consemnat separat orele de culcare şi trezire, deoarece senzorii nu înregistrau somnul în mod direct.
Rezultate şi patternuri observate
- Creşterea timpului petrecut în poziţie şezând: +44 minute în zilele de lucru la distanţă.
- Reducerea activităţii fizice: în medie cu 58 minute mai puţin de activitate uşoară şi moderat‑intensă combinate în zilele lucrate acasă.
- Scădere atât a timpului petrecut în picioare, cât şi a celor de mişcare uşoară; exerciţiile intense s‑au redus de asemenea.
- Nu s‑a constatat o creştere semnificativă a timpului petrecut în pat sau odihnă în zilele de acasă.
Analiza a comparat aceleaşi persoane în tipuri diferite de zile (la birou versus acasă), ceea ce a permis identificarea schimbărilor asociate direct trecerii de la spaţiul de muncă la domiciliu, mai degrabă decât bazarea pe auto‑evaluări retrospectivă.
Consecinţe pentru sănătate şi recomandări practice
Reducerea activităţii fizice şi creşterea timpului petrecut în şezut sunt factori cunoscuţi ca fiind asociaţi cu riscuri crescute pentru sănătate pe termen lung, inclusiv afecţiuni cardiovasculare, metabolice şi probleme musculo‑scheletale. Chiar dacă studiul nu urmăreşte direct rezultatele clinice, datele obiective privind schimbarea comportamentului zilnic semnalează necesitatea unor măsuri pentru a contracara efectele negative ale muncii la distanţă.
Printre măsurile practice pe care le pot lua angajatorii şi angajaţii se numără:
- organizarea de pauze scurte şi frecvente pentru a întrerupe perioadele îndelungate de şezut;
- introducerea unor rutine care să includă scurte plimbări sau exerciţii uşoare între şedinţe;
- folosirea unor staţii de lucru care permit alternarea poziţiei şezând/în picioare, când este posibil;
- educaţie privind importanţa activităţii fizice integrate în programul zilnic de lucru.
Rezultatele subliniază că impactul muncii hibrid asupra sănătăţii nu se rezumă doar la flexibilitate şi productivitate, ci include şi modificări subtile, dar semnificative, ale comportamentului fizic care, cumulate în timp, pot afecta starea de sănătate a angajaţilor.
Limitări şi consideraţii
Studiul s‑a desfăşurat pe un eșantion de 97 de angajaţi ai unei universităţi, ceea ce poate limita generalizarea imediată la toate profesiile și medii de lucru. Totuşi, utilizarea senzorilor de mişcare a oferit o imagine obiectivă a schimbărilor comportamentale între zilele de lucru la birou şi cele de acasă. Autorii atrag atenţia că aceste constatări oferă cifre concrete pentru o tendinţă suspectată pe scară largă: munca de acasă reduce implicit activitatea fizică zilnică.
În context practic, orice modificare a stilului de viaţă sau a programului de muncă ar trebui discutată cu medicul de familie sau cu specialistul în sănătate ocupaţională, mai ales în cazul persoanelor cu boli cronice sau cu risc cardiovascular.
Pe lângă politici şi adaptări la nivel de loc de muncă, studiul sugerează nevoia unor campanii de informare şi intervenţii care să ajute angajaţii să compenseze pierderea mişcării produse de munca la distanţă.
