O reţea de proiecte finanţată de Uniunea Europeană testează metode care ar putea înlocui testarea pe animale pentru evaluarea siguranţei substanţelor chimice, folosind o combinaţie de inteligenţă artificială (IA), culturi de celule umane şi mini‑organe. Iniţiativa, denumită ASPIS, urmăreşte să ofere alternative mai relevante pentru oameni la testele efectuate în prezent pe rozătoare şi şoareci, practică criticată de organizaţiile pentru protecţia animalelor şi de cercetători.
Context legislativ şi motivaţie
În fiecare an, în Uniunea Europeană sunt folosite aproximativ 150.000 de animale, în principal şobolani şi şoareci, pentru testarea siguranţei unor substanţe chimice de uz curent, potrivit raportării din proiect. Obligaţia de a demonstra siguranţa substanţelor pentru a putea fi introduse pe piaţa europeană decurge din regulamentul REACH, care încurajează aplicarea principiului celor trei R: replace (înlocuire), reduce (reducere) şi refine (îmbunătăţire a procedurilor pentru a minimiza suferinţa animalelor).
Profesorul John Colbourne, biolog specializat în genomică de mediu la Universitatea din Birmingham, care conduce unul dintre proiectele conectate în cadrul ASPIS, a explicat motivaţia:
„Companiile trebuie să‑şi înregistreze substanţele şi să demonstreze că acestea sunt sigure pentru a putea avea acces pe piaţa europeană.”
Metodele folosite şi structura proiectului
ASPIS reuneşte trei iniţiative de cercetare strâns interconectate, lansate începând din 2021, cu scopul de a dezvolta şi valida metode alternative. Abordarea combină:
- Modele in vitro bazate pe culturi de celule umane şi structuri tridimensionale („mini‑organe”) care reproduc funcţii specifice ale ţesuturilor umane;
- Algoritmi de inteligenţă artificială capabili să integreze date biologice şi chimice pentru predicţia efectelor toxice;
- Strategii de integrare care permit comparaţii între rezultate obţinute in vitro şi datele istorice obţinute din teste pe animale, în vederea validării.
Proiectele sunt finanţate printr‑un cluster dedicat dezvoltării unor metode „de nouă generaţie” pentru testarea siguranţei, cu un buget total de 60 de milioane de euro alocat de UE.
Avantaje aşteptate şi limite actuale
Cercetările urmăresc două obiective principale: creşterea relevanţei pentru sănătatea umană a evaluărilor de risc şi reducerea suferinţei şi a numărului de animale folosite în testare. Potenţialele avantaje includ o predicţie mai bună a efectelor asupra oamenilor, viteze mai mari de testare şi costuri pe termen lung mai mici pentru industrie.
Totuşi, raportul proiectului subliniază că există încă provocări: validarea pe scară largă a noilor metode pentru a corespunde cerinţelor regulatorii REACH, integrarea diverselor tipuri de date şi asigurarea acceptării de către autorităţi şi părţile interesate. Cercetătorii notează nevoia de proceduri standardizate şi de demonstraţii robuste care să arate echivalenţa sau superioritatea metodelor alternative faţă de testele pe animale.
Posibile consecinţe pentru România
Pe măsură ce metodele dezvoltate de ASPIS evoluează şi, eventual, sunt incluse în ghidurile europene de reglementare, industria chimică şi laboratoarele din România vor trebui să se adapteze la noile cerinţe de testare. Autorităţile naţionale responsabile de implementarea REACH şi centrele de cercetare vor avea de câştigat dacă adoptă din timp tehnologii in vitro şi instrumente de predicţie bazate pe IA, pentru a facilita autorizările şi pentru a reduce costurile şi impactul etic al testării.
În acelaşi timp, tranziţia va cere investiţii în infrastructură, formare şi cooperare între institutele de cercetare, universităţi şi sectorul privat, precum şi un dialog continuu cu organismele de reglementare europene pentru recunoaşterea şi acceptarea datelor generate prin noile metode.
Rezultatele proiectelor ASPIS vor fi urmărite îndeaproape de comunitatea ştiinţifică şi de autorităţi, întrucât reprezintă un pas important spre o evaluare a riscurilor chimice mai precisă şi mai etică în Europa.
