Directorul general al Fondului Monetar Internaţional (FMI), Kristalina Georgieva, a avertizat marţi, la încheierea reuniunii miniştrilor de finanţe din G20, că şocul energetic generat de închiderea Strâmtorii Ormuz nu s-a încheiat şi că dezvoltarea inteligenţei artificiale contribuie la majorarea cererii de energie. Declaraţiile au fost făcute la finalul reuniunii miniştrilor de Finanţe şi a guvernatorilor băncilor centrale de la Asheville, Carolina de Nord, conform comunicatului FMI preluat de agenţii internaţionale.
Riscuri energetice şi impactul tehnologic
Georgieva a subliniat că, în pofida unei absorbţii a şocului energetic „mai bune decât se aştepta” de către economia globală, rămân riscuri semnificative. În plus faţă de perturbarea aprovizionării prin Strâmtoarea Ormuz, şefa FMI a menţionat că extinderea utilizării inteligenţei artificiale contribuie la creşterea consumului de energie, în special în ţările în care investiţiile în tehnologie şi producţie s-au intensificat.
"Strâmtoarea Ormuz rămâne în mare parte închisă, rezervele strategice de petrol şi gaze vor trebui refăcute, AI duce la creşterea cererii de energie, iar iarna se apropie în emisfera nordică"
Potrivit Georgieva, majorarea investiţiilor în inteligenţa artificială a stimulat creşterea în Statele Unite, Coreea de Sud şi alte economii din lanţul global de aprovizionare, inclusiv proiecte energetice menite să satisfacă noile necesităţi energetice. Această dinamică poate conduce la tensiuni suplimentare pe pieţele energiei şi la volatilitate a preţurilor, cu efecte asupra inflaţiei şi asupra balanţelor comerciale naţionale.
Datorie publică şi perspective de creştere
În discursul său, directorul general al FMI a atras atenţia asupra nivelului ridicat al datoriei publice la scară globală, pe care l-a caracterizat drept unul apropiat de maximele postbelice. Georgieva a estimat că datoria publică globală se apropie de 100% din PIB şi că această traiectorie este susceptibilă să continue pe fondul şocurilor repetate şi al reacţiilor fiscale de urgenţă.
De asemenea, ea a notat o divergenţă între traiectoriile economice regionale şi a menţionat că perspectivele de creştere s-au stabilizat în jurul valorii de 3% la nivel global, dar cu riscuri ridicate. Aceasta accentuează interdependenţa între politicile fiscale şi monetare şi riscul de creştere a randamentelor obligaţiunilor guvernamentale, în condiţiile în care presiunile fiscale devin mai mari.
| Indicator | Valoare menţionată |
|---|---|
| Creştere economică globală | ~3% |
| Datorie publică globală | aproape 100% din PIB |
Consecinţe pentru politicile macroeconomice
Mesajul FMI are implicaţii directe pentru factori de decizie, inclusiv pentru guverne şi bănci centrale. Persistenţa riscurilor energetice şi creşterea cererii de energie asociată extinderii AI pun presiune pe politici fiscale şi pe bugete naţionale, care ar putea fi nevoite să acorde sprijin pentru securitatea energetică sau pentru compensarea efectelor inflaţioniste.
În acelaşi timp, nivelul ridicat al datoriei publice complică capacitatea statelor de a răspunde cu măsuri discreţionare la noi şocuri fără a genera presiuni asupra ratelor dobânzilor. FMI a semnalat că interacţiunea dintre politici fiscale şi cele monetare poate deranja pieţele, în special dacă deficitul şi finanţarea publică devin mai costisitoare.
- Risc energetic persistent: închiderea Strâmtorii Ormuz menţine vulnerabilităţi pe piaţa energiei.
- AI şi consumul de energie: extinderea tehnologiilor digitale amplifică cererea de energie.
- Datorie publică ridicată: aproape 100% din PIB la nivel global, limitând spaţiul fiscal.
Declaraţiile şefei FMI vin într-un context în care guvernele şi instituţiile financiare trebuie să balanseze nevoia de susţinere a creşterii economice cu gestionarea sustenabilă a finanţelor publice şi cu asigurarea securităţii energetice. Pentru economia României, care este integrată în pieţele europene şi afectată de evoluţiile globale ale preţurilor la energie, observaţiile FMI subliniază necesitatea monitorizării atente a pieţelor energetice, precum şi a calibrării politicilor fiscale şi monetare în acord cu riscurile externe.
