România a înregistrat în 2023 cea mai mică pondere a cheltuielilor publice pentru educaţie din Uniunea Europeană, echivalentul a 3% din produsul intern brut (PIB), potrivit datelor publicate marți de biroul european de statistică Eurostat, relatate de Agerpres.
Cum stă România în raport cu restul UE
Media cheltuielilor publice pentru educaţie la nivelul Uniunii Europene a fost de 4,7% din PIB în 2023, valoare neschimbată faţă de 2022. Cel mai mare nivel a fost înregistrat în Suedia (6,8%), urmată de Finlanda (6,3%) şi Belgia (6,2%). La polul opus, după România se situează Grecia (3,3%) şi Malta (3,4%).
Eurostat notează, de asemenea, o uşoară scădere a ponderii cheltuielilor publice pentru educaţie la nivelul UE comparativ cu 2020, când aceasta a fost de 5% din PIB — anul cu cel mai ridicat nivel înregistrat de la începutul colectării datelor în 2012. Astfel, în 2023 ponderea a fost mai mică cu 0,3 puncte procentuale faţă de 2020.
Structura cheltuielilor şi implicaţii
Raportul Eurostat evidenţiază diferenţe considerabile şi în privinţa structurii cheltuielilor pentru instituţiile de învăţământ. În 2023, în mai multe state membre (Grecia, Ungaria, Ţările de Jos, Slovacia, Polonia, Estonia şi Luxemburg) cheltuielile de capital au reprezentat cel puţin 10% din total. În schimb, în România şi Belgia aceste cheltuieli au fost sub 5% din total.
De asemenea, în majoritatea ţărilor pentru care sunt disponibile date (9 din 16), o parte importantă a cheltuielilor a fost destinată salariilor cadrelor didactice. Totuşi, ponderea salariilor a variat semnificativ, fiind mai mică (între 40% şi 50%) în Slovacia, Franţa, Lituania, Cehia şi Finlanda, după cum reiese din aceleaşi date Eurostat.
Ce înseamnă pentru familii şi şcoli
- Un nivel redus al cheltuielilor publice înseamnă, în termeni generali, presiune mai mare asupra bugetelor locale şi asupra şcolilor pentru menţinerea infrastructurii şi a dotărilor.
- Ponderea scăzută a cheltuielilor de capital sugerează investiţii mai mici în clădiri, echipamente şi proiecte de modernizare, aspect cu impact direct asupra condiţiilor de învăţare.
- Diferenţele în alocarea pentru salarii pot influenţa atractivitatea carierei didactice, fluctuaţia personalului şi calitatea serviciilor educaţionale oferite elevilor.
Aceste efecte sunt resimţite atât la nivelul rutinelor zilnice în şcoli — de la accesul la resurse moderne până la opţiunile pentru activităţi extracurriculară — cât şi la nivel strategic, privind planificarea pe termen lung a sistemului educaţional.
| Indicator | Valoare (2023) |
|---|---|
| Media UE - cheltuieli educaţie | 4,7% din PIB |
| România - cheltuieli educaţie | 3% din PIB |
| Cel mai mare stat UE (Suedia) | 6,8% din PIB |
Reprezentanţii autorităţilor sau factorii responsabili de politici publice pot utiliza astfel de date pentru a motiva revizuiri bugetare, programe de investiţii în infrastructură şcolară sau pachete de creştere a competitivităţii salariale în sistemul educaţional. În lipsa unor astfel de măsuri, decalajele faţă de media europeană pot conduce la dificultăţi în asigurarea unor servicii educaţionale echivalente cu cele din statele cu alocări mai mari.
Raportul Eurostat, relatat de Agerpres, oferă un cadru comparativ util pentru factorii de decizie, dar nu detaliază măsuri naţionale concrete. Următorii paşi pentru România implică evaluarea priorităţilor bugetare, identificarea surselor pentru creşterea investiţiilor în educaţie şi dialogul între minister, inspectorate şi autorităţile locale pentru prioritizarea proiectelor cu impact direct asupra elevilor.
Datele Eurostat sunt publice şi oferă puncte de referinţă pentru monitorizarea evoluţiei financării educaţiei pe termen mediu şi lung, element esenţial pentru familii, profesori şi comunităţile educaţionale care urmăresc creşterea calităţii învăţământului preuniversitar.
