Un program similar IMM Invest ar trebui reanalizat şi eventual reluat, a afirmat marţi Florin Jianu, preşedintele IMM România, argumentând că mediul economic suferă de o insuficienţă a cash‑flow‑ului şi că măsura ar oferi oxigen firmelor mici şi mijlocii.
Argumente şi cifre
În intervenţia sa la conferinţa „IMM‑urile, oxigen pentru România”, Jianu a pus accent pe două elemente cheie: volumul anterior al intervenţiei şi performanţa programului în termeni de neperformanţă. El a menţionat că trecerea de la 10 miliarde "puşi în economie" la zero reprezintă o decizie radicală, în condiţiile în care rata de default a programului a fost, în opinia sa, sub 2%. De asemenea, a subliniat că Fondul de garantare prevede posibilităţi de refinanţare, dar numai pentru componentele legate de capitalul de lucru şi în baza unor garanţii de 80%.
| Indicator | Valoare/observaţie |
|---|---|
| Volum anterior menţionat | 10 miliarde (menţionat de speaker) |
| Rata de default | < 2% (conform afirmaţiei) |
| Refinanţare oferită de | Fondul de garantare — pentru capital de lucru, garanţii de 80% |
Propunere conexă: sprijin pentru producţia de energie
Pe lângă relansarea mecanismului de garantare, Jianu a propus un program naţional care să încurajeze IMM‑urile să îşi producă propria energie, argumentând că pentru antreprenori cea mai ieftină energie este cea auto‑produsă. El a sugerat utilizarea resurselor din Fondul pentru Modernizare, despre care a spus că conţine „câteva miliarde de euro” disponibile pentru astfel de intervenţii. În context, a adus în discuţie vulnerabilităţile energetice — nivelul Dunării în scădere şi preţurile ridicate ale energiei în România comparativ cu restul Europei — ca factori care fac necesară o strategie care să reducă vulnerabilităţile IMM‑urilor.
„Ar trebui să ne uităm iarăşi cu foarte multă atenţie la un program de tip IMM Invest, pentru că lipseşte cash‑flow‑ul în economie”
Ce înseamnă reluarea unui astfel de program
Relansarea unui program de garantare în stil IMM Invest ar însemna, în practică, ca statul sau entităţile asociate să ofere garanţii pentru creditele acordate companiilor mici şi mijlocii, reducând astfel riscul pentru bănci şi facilitând accesul la finanţare. Elementele esenţiale care ar trebui clarificate înainte de orice relansare includ:
- tipologia activelor şi destinaţiile eligibile (investiţii vs. capital de lucru);
- procentele de garantare şi mecanismele de co‑finanţare;
- sursele de finanţare şi implicaţiile bugetare pe termen mediu;
- mecanismele de monitorizare a performanţei şi a riscului fiscal.
Deja, în perioada anterioară, programul IMM Invest a fost folosit ca instrument pentru a susţine lichidităţile companiilor în perioade de şoc; argumentul reluării se bazează pe evaluarea eficienţei şi pe date privind gradul scăzut al neperformanţelor invoate de reprezentanţii mediului de afaceri.
Consecinţe şi riscuri
Reluarea unei scheme de garantare poate produce efecte pozitive rapide asupra fluxului de numerar al firmelor, însă autorităţile trebuie să evalueze riscurile pe termen lung: costul fiscal potenţial în cazul materializării garanţiilor, selecţia proiectelor finanţate şi eficienţa cheltuirii banilor publici. De asemenea, direcţionarea fondurilor către producţia locală de energie implică evaluări tehnice şi de economie a investiţiilor, pentru a nu susţine proiecte cu randament scăzut.
Discuţiile lansate marţi de liderul IMM România readuc în prim‑plan dilema clasică a politicilor publice: sprijin temporar pentru supravieţuire şi relansare economică versus sustenabilitate fiscală şi eficienţă a investiţiilor. Următorii paşi reali vor depinde de dialogul între sectorul privat, ministere relevante şi instituţiile financiare care administrează garanţiile şi fondurile europene sau naţionale.
