Premierul Vasile Tofan a cerut o revizuire strictă a criteriilor pentru aprobarea deplasărilor externe ale miniştrilor şi secretarilor de stat, atrăgând atenţia asupra costurilor şi pierderii de timp pentru administraţie generate de vizite care, în opinia sa, nu sunt suficient corelate cu priorităţile guvernamentale.
Semnal politic şi administrativ
Şeful Executivului a criticat, în mod public, mai multe solicitări de plecare în străinătate care continuă să fie prezentate spre aprobare şi a solicitat o analiză mai atentă a oportunităţii, destinaţiei şi duratei acestora. Premierul a oferit, ca exemple, două solicitări: o deplasare în India care ar urma să dureze şapte zile, la care se adaugă câte o zi pentru călătoria dus-întors (durată totală nouă zile), şi o vizită în Mongolia la nivel de secretar de stat, estimată tot la nouă zile.
Tofan a subliniat că evaluarea deplasărilor trebuie să includă nu doar scopul diplomatic sau instituţional, ci şi timpul consumat pentru călătorie şi beneficiile concrete rezultate pentru activitatea internă şi priorităţile guvernului. În acest registru, premierul a transmis un apel la rigoare în formularea şi aprobarea cererilor de deplasare.
"Vin multe solicitări care nu neapărat sunt racordate cu prioritățile noastre"
Argumente şi precizări oficiale
Potrivit declaraţiilor citate, premierul consideră că deplasările care implică perioade îndelungate de absenţă trebuie justificate în termeni clari de beneficiu pentru stat. El a exemplificat: "Nu cred că este o utilizare bună a timpului nostru să fii în Mongolia pentru 9 zile. Plus călătoria acolo, cât durează foarte mult". Mesajul are şi o componentă bugetară, având în vedere cheltuielile publice asociate vizitelor oficiale.
Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Dumitru Ciorici, a intervenit ulterior pentru a clarifica poziţia executivului şi a atenţionat că la etapa actuală Guvernul nu va oferi comentarii adăugătoare. Ciorici a precizat că premierul nu urmăreşte să personalizeze critica sau să indice anumite persoane, ci îşi doreşte să transmită un semnal la nivel de guvern şi instituţii subordonate: vizitele externe trebuie evaluate mai strict.
Exemple concrete şi elemente de evaluare
Din declaraţiile publice reiese că criteriile invocate pentru filtrarea deplasărilor includ:
- corelarea cu priorităţile guvernamentale;
- duraţa totală a deplasării (inclusiv transport);
- beneficiile concrete pentru activitatea internă şi pentru politica externă;
- costurile bugetare asociate.
Pentru ilustrare, guvernul a menţionat două exemple de solicitări respinse sau puse sub semnul întrebării din perspectiva duratei:
| Destinaţie | Durata menţionată |
|---|---|
| India | 9 zile (7 zile + 1 zi dus + 1 zi întors) |
| Mongolia | 9 zile (nivel secretar de stat) |
Context şi implicaţii pentru administraţie
Iniţiativa are două dimensiuni esenţiale: eficienţa utilizării timpului oficialilor şi controlul cheltuielilor publice. În plan practic, o decizie de a reduce numărul sau durata deplasărilor poate afecta atât agenda de cooperare externă a ministerelor, cât şi participarea la evenimente multilaterale sau misiuni economice. În acelaşi timp, măsura reflectă o orientare spre prioritizarea activităţilor interne ale guvernului, pe fondul volumului de muncă la nivel naţional invocat de premier: "Domnilor miniştri, să fim un pic mai critici şi cu destinaţia, şi cu durata, pentru că avem mult de lucru acasă".
Rămâne de urmărit dacă semnalul va fi urmat de proceduri administrative concrete pentru autorizarea deplasărilor (de exemplu, criterii standardizate, evaluări cost-beneficiu sau aprobări interministeriale) şi cum vor reacţiona ministerele afectate la noile restricţii de stare. Purtătorul de cuvânt a arătat intenţia de a evita personalizarea criticii şi a reiterat că mesajul vizează instituţiile în ansamblu, nu persoane individuale.
Mesajul guvernamental vine într-un moment în care controlul cheltuielilor publice şi raţionalizarea activităţii administrative sunt teme recurrente în dezbaterile politice şi în relaţia cu partenerii externi, iar deciziile privind selecţia deplasărilor oficiale pot influenţa atât priorităţile de politică externă, cât şi percepţia asupra eficienţei guvernării.
