Numărul persoanelor cu vârsta de cel puţin 100 de ani din Japonia a depăşit pentru prima dată pragul de 100.000, ajungând la 107.677, a anunţat Ministerul Sănătăţii de la Tokyo, transmite The Japan Times, preluat de Radio România Târgu Mureş. Creşterea este continuă de 56 de ani, iar faţă de anul precedent numărul centenarilor a crescut cu 7.914.
Distribuţia pe sexe şi repere istorice
Majoritatea covârşitoare a centenarilor sunt femei: acestea reprezintă aproximativ 88% din total, adică 94.298 persoane. În ultimii zeci de ani fenomenul longevivităţii extreme a crescut treptat, după cum arată date istorice publicate de autorităţile japoneze:
- 1963 – 153 centenari (anul adoptării Legii privind bunăstarea socială pentru persoanele în vârstă)
- 1981 – depăşirea pragului de 1.000 de centenari
- 1998 – peste 10.000 de centenari
- 2012 – peste 50.000 de centenari
- 2026 – 107.677 centenari
Recordurile de vârstă actuale menţionate de surse: cea mai în vârstă femeie este Fuyo Kishimoto, din Kyoto, care a împlinit 114 ani în decembrie anul trecut, iar cel mai în vârstă bărbat este Hikaru Kato, din Kumamoto, care a împlinit 112 ani în luna mai.
Cauze şi implicaţii
Cercetători citaţi de presa japoneză atribuie longevitatea unor factori precum alimentaţia echilibrată, condiţiile de trai ridicate şi un sistem de sănătate avansat. Aceşti factori au permis creşterea speranţei de viaţă şi extinderea cohortelor de vârstă a treia la nivel naţional.
Pe de altă parte, fenomenul arată şi un dezechilibru demografic pronunţat: în timp ce numărul persoanelor foarte în vârstă creşte continuu, rata natalităţii din Japonia a continuat să scadă, atingând un nou minim istoric anul trecut. Această combinaţie amplifică presiunile asupra sistemelor de pensii, îngrijire medicală şi asistenţă socială, generând provocări economice şi sociale pentru administraţia centrală şi pentru comunităţile locale.
Relevanţă internaţională şi lecţii pentru România
Evoluţia demografică a Japoniei este atent urmărită internaţional, pentru că oferă un exemplu avansat de societate îmbătrânită, cu politici şi infrastructuri dezvoltate pentru îngrijirea persoanelor în vârstă. Pentru România, inclusiv pentru judeţul Mureş, datele japoneze reprezintă un studiu de caz util: îmbătrânirea populaţiei şi scăderea natalităţii sunt tendinţe prezente şi în Europa, iar autorităţile locale trebuie să anticipeze necesităţile serviciilor medicale, ale îngrijirii la domiciliu şi ale adaptării infrastructurii urbane şi rurale.
Experienţa japoneză evidenţiază câteva direcţii posibile de politică publică:
- investiţii susţinute în prevenţie şi servicii medicale specializate pentru vârstnici;
- dezvoltarea serviciilor de asistenţă la domiciliu şi sprijinirea familiilor care îngrijesc persoane în vârstă;
- măsuri fiscale şi sociale pentru stimularea natalităţii şi pentru susţinerea echilibrului între generaţii.
Perspective şi incertitudini
Creşterea numărului de centenari ridică întrebări pe termen mediu şi lung privind sustenabilitatea sistemelor de sănătate şi de pensii. Datele publicate nu indică, însă, exclusive direcţii de politici; adaptarea va depinde de combinaţia de reforme fiscale, investiţii în sănătate şi măsuri sociale pe care guvernele vor alege să le implementeze.
În Japonia, cumulat, aceşti factori au creat o traiectorie de creştere constantă a persoanelor foarte în vârstă — o tendinţă care, dacă va continua la ritmul actual, va menţine în prim-plan temele legate de longevitate, îngrijire şi sustenabilitate financiară, atât în Asia, cât şi la nivel global.
Raportul Ministerului Sănătăţii de la Tokyo şi evaluările publicate de presa japoneză rămân surse pentru monitorizarea evoluţiei în anii următori, iar autorităţile locale şi centrale europene pot extrage lecţii din strategii şi politici deja testate într-o societate cu unul dintre cele mai avansate procese de îmbătrânire demografică din lume.
