Accesul la spații verzi, în special la grădini private și parcuri, se asociază cu un risc mai mic de dezvoltare a diabetului de tip 2, arată un studiu observațional realizat pe o cohortă mare de participanți, potrivit relatărilor care citează analiza publicată în literatură de specialitate. Cercetătorii au folosit date din UK Biobank și o bază cartografică detaliată pentru spațiile verzi, identificând corelații care persistă după controlul pentru mai mulți factori de risc cunoscuți.
Designul studiului și principalele rezultate
Autorii au analizat informații de la peste 400.000 de persoane, determinând incidența diabetului de tip 2 pe baza evidențelor din fișele medicale spitalicești și urmărind evoluția pe o perioadă mediană de 15,4 ani. Pentru a evalua expunerea la spații verzi, echipa a folosit stratul cartografic OS MasterMap Greenspace Layer, care permite estimări detaliate ale accesului la zone verzi publice și private în jurul locuinței.
Principalele asocieri raportate sunt:
- Persoanele cu grădini private de dimensiuni considerabile la o rază de 100 m de locuință au avut un risc redus cu aproximativ 6,8% de a dezvolta diabet de tip 2 comparativ cu cele din categoria cu cel mai redus acces la grădini.
- Prezența a patru sau mai multe parcuri în cartier s-a asociat cu o reducere a riscului de aproximativ 5,7%.
- Surprinzător, distanța parcursă pe jos până la parcuri nu a influențat semnificativ asocierea, potrivit raportului.
Interpretare și limitări
Autorii subliniază că este vorba despre un studiu observațional, care poate evidenția doar asocieri și nu demonstrează relații cauzale. Ei au controlat pentru mai mulți factori potențial confundatori, inclusiv fumatul, consumul de alcool și antecedentele familiale de diabet, dar recunosc că rămân posibile elemente nedeclarate sau dificil de cuantificat care pot influența rezultatele.
Studiile observaționale reflectă complexitatea vieții reale, astfel că accesul la spații verzi poate coexista cu alți determinanți ai sănătății: nivel socio-economic, calitatea alimentației, accesul la servicii medicale sau modele diferite de activitate fizică. Astfel, chiar dacă asocierile rămân relevante, acestea nu implică în mod automat că extinderea imediată a spațiilor verzi va genera, de unul singur, scăderi echivalente ale incidenței diabetului.
Posibile mecanisme
Cercetătorii discută câteva mecanisme prin care accesul la spații verzi ar putea contribui la reducerea riscului de diabet:
- creșterea nivelului de activitate fizică, în special atunci când grădina este privată sau ușor accesibilă;
- reducerea stresului și îmbunătățirea sănătății mentale, factori care pot influența comportamente asociate cu metabolismul glucozei;
- posibilă reducere a poluării locale și a expunerii la factori nocivi, în zonele cu vegetalitate mai mare.
| Expunere | Reducere estimată a riscului |
|---|---|
| Grădini private (≤100 m) | 6,8% |
| Patru sau mai multe parcuri în cartier | 5,7% |
Consecințe pentru politici publice
Deși nu dovedesc cauzalitate, rezultatele pot susține argumente pentru planificare urbană orientată spre sănătate: creșterea suprafeței vegetale, facilitarea accesului la grădini comunitare și proiecte ce încurajează utilizarea activă a parcurilor ar putea avea efecte benefice pe termen lung. Totuși, intervențiile trebuie evaluate prin studii interventională sau naturale care să urmărească schimbări în timp ale incidenței bolilor metabolice.
Concluzia cercetătorilor rămâne prudentă: existența unei corelații între spațiile verzi și un risc ușor redus de diabet de tip 2 este susținută de date robuste dintr-o cohortă large, dar este nevoie de studii suplimentare pentru a clarifica mecanismele și potențialul impact al politicilor publice.
Studiul folosește date din UK Biobank și evaluări cartografice detaliate; fiind observațional, nu poate stabili relații cauzale definitive.
