Schimbări rapide în ecosisteme
Un studiu publicat în revista Science concluzionează că transformările produse în prezent în pădurile din zonele temperate ale planetei seamănă cu evenimentele petrecute acum aproximativ 56 de milioane de ani, la tranziţia dintre Paleocen şi Eocen, însă ritmul şi amploarea sunt mult mai mari în epoca actuală.
În perioada geologică cunoscută sub numele de Maximul Termic Paleocen–Eocen (PETM), o creştere substanţială a concentraţiei de dioxid de carbon în atmosferă a generat o încălzire globală care a condus la pierderi majore în pădurile temperate. Cercetătorii raportează că, în episoade similare, creşterea temperaturii medii a fost de până la +5°C, iar revenirea ecosistemelor forestiere a necesitat zeci de mii până la sute de mii de ani.
Mecanisme şi diferenţe de ritm
Analiza arată că atingerile unor praguri de concentraţie a CO2 au avut iniţial efecte stimulative asupra fotosintezei, ceea ce a favorizat o creştere accentuată a arborilor. Totuşi, continuarea acumulării de gaze cu efect de seră a intensificat evaporarea şi uscarea aerului, determinând o scădere a disponibilităţii apei pentru plante şi o creştere a mortalităţii vegetaţiei. Extrapolat la prezent, aceleaşi procese — încălzire, scădere a umidităţii şi creşterea stresului hidric — sunt în curs, dar se desfăşoară mult mai rapid.
Principala deosebire evidenţiată de autori constă în timpul în care aceste procese se manifestă: dacă în PETM schimbările au avut loc pe parcursul a mii de ani, în prezent transformarea ecosistemelor temperate se petrece în decenii.
Consecinţe pentru compoziţia speciilor
În urma PETM, au dispărut multe dintre speciile adaptate condiţiilor temperate. Studiul notează înlocuirea acestora cu plante xerofile şi termofile, tipice regiunilor mai uscate sau mai calde. Exemplele oferite în lucrare includ dispariţia unor specii de tip nuc, ulm şi mesteacăn şi înlocuirea lor cu forme vegetale precum palmierii şi tufărişurile mediteraneene.
| Caracteristică | PETM (acum ~56 mil. ani) | Prezent |
|---|---|---|
| Durata transformării | mii‑zeci de mii de ani | decenii |
| Creştere CO2 (exemplu) | până la ~600 ppm în anumite etape | creştere accelerată cauzată de activitatea umană |
| Schimbări în compoziţie | specii temperate înlocuite treptat | specii termofile şi xerofile se extind rapid |
Implicaţii pentru politici şi natură
Autorii studiului şi comentatorii citaţi de presă subliniază că asemănarea mecanismelor din PETM cu cele observate azi nu exonerează activitatea umană de responsabilitate: schimbările climatice actuale sunt accelerate de emisiile antropice de gaze cu efect de seră şi pot produce transformări ecologice ireversibile dacă nu se intervine prompt.
- Relevanţa pentru gestionarea pădurilor: planificare pentru pierderi de specii şi adaptarea tehnicilor silvice.
- Necesitatea reducţiei emisiilor de CO2: stabilizarea concentrărilor atmosferice rămâne esenţială pentru limitarea încălzirii.
- Importanţa cercetării pe termen lung: monitorizarea schimbărilor în compoziţia speciilor şi funcţiile ecosistemelor este vitală.
Articolul publicat în Science este citat în analizele de presă internaţională, iar discutarea sa a apărut şi în publicaţii precum El País, care notează că unele persoane contestă legătura directă dintre activităţile umane şi schimbările pe termen lung, invocând exemple din trecutul geologic. Studiul însă arată că, indiferent de cauzele istorice, ritmul actual al transformărilor este fără precedent în raport cu schimbările naturale similare şi ridică probleme concrete pentru conservare şi adaptare.
Pe termen scurt, constatarea centrală — că pădurile temperate pot fi transformate în câteva decenii — impune revizuirea strategiilor naţionale şi locale privind conservarea biodiversităţii, gestionarea riscului de incendii şi politici active de reducere a emisiilor şi de adaptare la schimbările climatice.
Redactor: secţiunea Mediu
