ONG-urile din România cer consultări transfrontaliere pentru mega-proiectul minier chinez de la Timok

Un grup de 28 de organizaţii neguvernamentale din România a solicitat ministrului Mediului, Diana Buzoianu, demararea consultărilor publice transfrontaliere în legătură cu dezvoltarea complexului minier şi metalurgic „Čukaru Peki” şi „Malka Golaja”, planificat în estul Serbiei de către compania chineză Zijin Mining. Demersul vizează acordarea statutului de parte potenţial afectată a României, pe baza reglementărilor internaţionale privind evaluarea impactului de mediu în context transfrontalier.

Argumente şi cadrul legal invocat

Organizaţiile semnatare invocă Convenţia de la Espoo şi în special Protocolul din 2003 — cunoscut ca Protocolul de la Kiev — care extinde obligaţia de consultare transfrontalieră şi la planuri sau programe strategice, nu doar la proiecte individuale. Potrivit scrisorii, partea de origine este obligată să notifice "cât mai curând posibil" părţile potenţial afectate şi să pună la dispoziţia publicului documentele în limba maternă.

„Articolul 10 din Protocolul de la Kiev impune părţii de origine să notifice o parte potenţial afectată «cât mai curând posibil» şi să pună planul şi raportul de evaluare strategică de mediu la dispoziţia publicului său, în limba sa maternă.”

Demersul include şi semnătura a 12 organizaţii din Bulgaria, care au adresat solicitări similare ministrului Mediului din ţara lor. Organizaţiile româneşti menţionează şi implicarea Organizaţiei Mining Watch ca una dintre semnatare.

Riscuri transfrontaliere şi amplasament

Proiectul se află în bazinul râului Timok, care se varsă în Dunăre în zona unde se întâlnesc frontierele Serbiei, Bulgariei şi României. ONG-urile avertizează asupra potenţialelor efecte în aval, inclusiv asupra unor judeţe şi regiuni româneşti: Mehedinţi, Dolj, urmate de Olt, Teleorman, Giurgiu, Călăraşi, Ialomiţa, Constanţa şi Tulcea, inclusiv Delta Dunării.

Semnatarii atrag atenţia că proiectul reprezintă cea mai mare extindere minieră planificată în Serbia şi că activităţile pregătitoare şi operaţionale ar putea genera riscuri pentru calitatea apei, ecosisteme şi viaţa comunităţilor din aval. ONG-urile româneşti subliniază experienţa proprie în contestarea unor proiecte miniere şi hidroenergetice în România, menţionând că au obţinut anterior blocaje în instanţă pentru proiecte cu potenţial de impact semnificativ.

Ce solicită ONG-urile

• Să fie deschise consultări publice transfrontaliere în conformitate cu Convenţia de la Espoo şi Protocolul de la Kiev;
• Să fie recunoscut statutul de parte potenţial afectată pentru România şi să fie puse la dispoziţie documentele relevante în limba română;
• Să se evalueze în mod transparent impactul strategic asupra mediului la nivel transfrontalier.

Scrisoarea nu detaliază paşii următori propuşi de autorităţile române, iar solicitarea a fost înaintată ministerului Mediului pentru a decide dacă deschide sau nu consultările şi ce măsuri vor fi luate în continuare.

Context şi consecinţe

Implicarea ONG-urilor din România şi Bulgaria reflectă preocuparea pentru gestionarea riscurilor transfrontaliere generate de proiectele miniere de mare amploare. În absenţa unei consultări transfrontaliere eficiente, decizii cu impact asupra mediului adoptate de o ţară vecină pot produce efecte negative greu reversibile pentru ecosisteme şi comunităţi. De asemenea, respectarea procedurilor internaţionale — inclusiv punerea la dispoziţie a documentelor în limba părţilor afectate — este esenţială pentru transparenţă şi pentru exercitarea dreptului la informare şi participare publică.

Următorii paşi depind de decizia ministerului Mediului privind iniţierea consultărilor. Dacă acestea vor fi demarate, autorităţile române pot solicita acces la documentele de evaluare strategică şi pot participa la procesul de evaluare a impactului transfrontalier, în conformitate cu prevederile internaţionale invocate de ONG-uri.