Observaţii coordonate realizate cu Hubble şi James Webb au dus la identificarea a 27 de noi obiecte transneptuniene, toate având diametre mai mici de 40 de kilometri, cel mai mic având aproximativ 10 kilometri în diametru, potrivit a două studii publicate pe 8 septembrie în The Astronomical Journal și relatate de Space.com.
Descoperire şi metodă
Echipa a folosit capacitatea combinată a celor două observatoare orbitale pentru a viza corpuri foarte mici şi foarte îndepărtate din Centura Kuiper, regiunea de dincolo de orbita planetei Neptun. Observaţiile au fost orientate spre obiecte transneptuniene care se află pe orbite aproape circulare şi aproape în planul ecliptic, caracteristice aşa-numitelor obiecte 'reci' din punct de vedere dinamic — corpuri care au suferit puţine modificări orbitale de la formare.
Analiza a inclus măsurători fotometrice pentru determinarea culorii şi a compoziţiei superficiale a corpurilor. Studiile au fost conduse în cadrul lucrărilor a doi doctoranzi: Anastasia Morgan (Universitatea Northern Arizona) şi Marielle Eduardo (Universitatea din Victoria).
Rezultate şi contradicţii cu modelele teoretice
Modelele tradiţionale privind evoluţia populaţiei mici din Centura Kuiper prezic un istoric intens de impacturi şi fragmentare, ceea ce ar fi trebuit să ducă la amestecarea materialelor de la suprafaţă şi, implicit, la diversificarea culorilor pentru obiectele mai mici în raport cu cele mari. Observaţiile recente arată însă că obiectele descoperite păstrează culori şi caracteristici de suprafaţă asemănătoare cu cele ale corpilor transneptunieni mai mari.
„Așadar, este cu adevărat fascinant să vedem că cele mai mici obiecte păstrează cumva istoria modului în care au fost formate.”
Declaraţia aparţine Anastasiei Morgan, care a condus analiza culorii şi compoziţiei acestor obiecte, şi indică faptul că procesele de erodare şi coliziune nu au alterat în mod esenţial învelișurile exterioare ale acestor corpuri, în contradicţie cu aşteptările bazate pe dinamica şi istoricul impactelor în Centura Kuiper.
- Număr de obiecte descoperite: 27
- Interval de dimensiuni: sub 40 km; cel mai mic ~10 km
- Locaţie: dincolo de orbita lui Neptun, în Centura Kuiper
- Publicare: două studii, 8 septembrie, The Astronomical Journal
| Parametru | Valoare |
|---|---|
| Număr obiecte | 27 |
| Diametru (min-max) | ~10 km – <40 km |
| Publicaţie | The Astronomical Journal (8 septembrie) |
Implicaţii pentru înţelegerea Sistemului Solar
Constatarea că obiectele foarte mici îşi păstrează culorile iniţiale are multiple implicaţii pentru reconstrucţia stării primordiale a părţii externe a Sistemului Solar. Dacă fragmentele şi impacturile nu au modificat semnificativ suprafeţele acestor corpuri, atunci:
- aceste obiecte pot reprezenta arhive chimice şi fizice ale condiţiilor din discul protoplanetar exterior;
- modelele de coliziune şi eroziune pentru mediul transneptunian trebuie reglate pentru a explica rezistenţa stratului superficial;
- studiile viitoare ar putea folosi astfel de corpuri ca martori pentru compoziţia iniţială a materialului solar periferic.
Analiza culorii şi a compoziţiei este primul pas; sunt necesare observaţii suplimentare, ideal multispectrale şi cu acoperire temporală, pentru a determina natura exactă a materialelor şi procesele care le-au conservat.
Descoperirea subliniază şi potenţialul colaborativ al instrumentelor spaţiale moderne: combinarea rezoluţiei şi domeniilor spectrale oferite de Hubble şi James Webb permite detectarea şi caracterizarea obiectelor care anterior erau greu accesibile.
În aşteptarea studiilor viitoare, noile rezultate readuc în discuţie modul în care populaţiile mici din Centura Kuiper trebuie integrate în modelele de formare planetară, precum şi rolul impacturilor de mică energie în conservarea sau alterarea suprafeţelor corpurilor îndepărtate.
(Elena Marinescu)
