La 31 iulie 2026, datoria externă totală a României a ajuns la 234,879 miliarde euro, în creştere cu 6,416 miliarde euro faţă de începutul anului, arată datele publicate de Banca Naţională a României (BNR). Evoluţia pune presiune asupra profilului scadenţelor şi asupra indicatorilor de acoperire externă, într-un context în care rezervele valutare susţin fluxurile comerciale şi serviciul datoriei.
Compoziţia datoriei şi gradul de acoperire
Datoria externă pe termen lung reprezintă majoritatea stocului, cu 182,210 miliarde euro (77,6% din total), în timp ce datoria pe termen scurt a urcat cu 9,4% şi a atins 52,669 miliarde euro, echivalent a 22,4% din datoria totală.
Din punct de vedere al capacităţii rezervei BNR de a susţine obligaţiile pe termen scurt, indicatorul de acoperire a scăzut semnificativ: gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt cu rezervele valutare ale BNR a coborât la 91,4%, de la 104,4% la 31 decembrie 2025. În paralel, gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii s-a redus uşor, de la şase luni la 5,7 luni.
Contul curent şi investiţiile directe
BNR mai semnalează o deteriorare a contului curent: deficitul în perioada ianuarie–iulie 2026 a crescut la 16,29 miliarde euro, comparativ cu 15,70 miliarde euro în acelaşi interval din 2025. Pe componente:
- deficitul balanţei bunurilor s-a majorat cu 88 milioane euro;
- excedentul serviciilor a crescut cu 680 milioane euro;
- deficitul veniturilor primare a fost mai mare cu 773 milioane euro;
- excedentul veniturilor secundare s-a redus cu 402 milioane euro.
Fluxurile de investiţii directe ale nerezidenţilor în România au înregistrat o contracţie: în primele şapte luni ale anului, investitorii străini au adus 1,12 miliarde euro, mult sub nivelul de 4,91 miliarde euro raportat în aceeaşi perioadă a anului precedent. Din această sumă, participaţiile la capital, inclusiv profitul reinvestit, au însumat 1,40 miliarde euro, în timp ce creditele intragrup au avut o valoare netă negativă de 280 milioane euro.
Indicatori ai serviciului datoriei
Rata serviciului datoriei externe pe termen lung s-a redus la 15,7% în perioada ianuarie–iulie 2026, de la 18,4% în anul precedent, semnalând o distribuire a fluxurilor de plată în termeni mai avantajoşi pe segmentul pe termen lung. Cu toate acestea, majorarea datoriei pe termen scurt şi scăderea acoperirii cu rezerve ridică semne de întrebare privind rezilienţa la şocuri de lichiditate externă.
| Indicator | Valoare (euro) |
|---|---|
| Datoria externă totală | 234.879.000.000 |
| Datorie pe termen lung | 182.210.000.000 |
| Datorie pe termen scurt | 52.669.000.000 |
| Deficit cont curent (ian–iul) | 16.290.000.000 |
| Investiţii directe nete (ian–iul) | 1.120.000.000 |
Context şi consecinţe
Evoluţia indicilor relevă două tendinţe: creşterea volumului datoriei, în special pe segmentul scurt, şi o scădere a tamponului de rezervă în raport cu obligaţiile pe termen scurt. Ambele elemente sporesc vulnerabilitatea la mişcări adverse ale finanţării externe sau la şocuri asupra contului curent.
Pierderea din ritmul investiţiilor directe este de asemenea relevantă. O reducere a intrărilor nete de capital pe segmentul participărilor la capital şi o valoare negativă a creditelor intragrup indică o dinamică mai precaută a investorilor nerezidenţi, care poate complica refinanţarea deficitului curent. În absenţa unor creşteri semnificative ale exporturilor sau ale investiţiilor străine, presiunea asupra balanţei de plăţi şi asupra cursului valutar ar putea creşte.
Pe termen scurt, factorii care pot atenua riscurile includ menţinerea unui nivel suficient al rezervelor BNR şi gestionarea atentă a scadenţelor datoriei publice şi private în moneda străină. Pe termen mediu, creşterea competitivităţii exporturilor şi stimularea investiţiilor directe rămân esenţiale pentru restabilirea unui profil extern mai sănătos.
BNR şi autorităţile fiscale vor urmări probabil evoluţia acestor variabile în vederea calibrării politicilor macroprudentiale şi a strategiei de finanţare externă, pentru a preveni acumularea unor riscuri de contagiune asupra stabilităţii financiare.