Posturile din sistemul public de sănătate sunt în continuare blocate şi scose la concurs doar sporadic, prin aşa‑numitele "memorandumuri", iar acesta este unul dintre factorii desemnaţi ca determinanţi pentru migraţia şi orientarea tinerilor medici către sectorul privat sau spre plecarea în străinătate, reiese din analiza situaţiei recente a ocupaţionalităţii în sănătate.
Cariera tinerilor medici: între nesiguranţă şi opţiuni limitate
Conform observaţiilor exprimate în dezbaterea publică, absolvenţii promoţiei 2025 au avut şanse reduse de a se angaja la stat după 1 ianuarie 2026, cu excepţia celor care deţineau deja un post ocupat prin concursul de intrare în rezidenţiat. În această situaţie, mii de tineri medici rămân cu opţiuni limitate: angajare în sistemul privat, efectuarea de gărzi în mai multe spitale pentru a-şi asigura un venit sau emigrarea.
Ca estimare optimistă, dacă în sistem rămân anual 1.000–1.500 de absolvenţi este considerat un rezultat bun, dar sursele citate nu cred că aceasta reflectă realitatea pentru promoţia 2025.
„În ce realitate trăiesc?”
Întrebarea retorică, adresată rectorilor care susţin obligativitatea ca absolvenţii să practice o perioadă în România, exprimă neîncrederea în fezabilitatea unei astfel de măsuri într‑un context în care locurile sunt limitate sau inaccesibile din cauza blocării posturilor.
Consecinţe pentru secţii şi pacienţi
În special în specialităţi cu solicitare crescută, cum este anestezia şi terapia intensivă (ATI), există norme de personal stabilite prin anexele ordinului Ministerului Sănătăţii 1500/2009, care precizează necesarul pentru buna funcţionare a unei secţii. În practică, semnalul este că nicio secţie din ţară nu este încadrată complet conform acelui normativ.
- Subîncadrarea determină creşterea încărcării cu muncă pentru personalul existent;
- Calitatea actului medical poate scădea, cu riscuri sporite pentru pacienţi;
- Creşte riscul infecţiilor nosocomiale şi al altor complicaţii legate de suprasolicitare.
Aceste efecte nu afectează doar confortul personalului, ci se traduc direct în riscuri suplimentare pentru pacienţi şi în dificultăţi la menţinerea continuităţii şi complexităţii serviciilor medicale oferite în unităţile publice.
Răspunsuri şi bariere structurale
Propunerile unor rectori privind obligativitatea ca absolvenţii să practice o perioadă în România întâmpină critici din cauza lipsei locurilor vacante şi a mecanismelor de punere în aplicare. Criticii susţin că nu se poate obliga rămânerea în sistem când posturile nu sunt scoase la concurs sau când acestea rămân blocate. Ca alternativă mimată, tinerii recurg la soluţii precum începerea unui alt rezidenţiat, schimbarea de specialitate sau acceptarea unor angajări temporare în privat, opţiuni care nu rezolvă problema structurală.
Pe termen lung, menţinerea acestor practici poate duce la o concentrare a forţei de muncă în sectorul privat sau la o scădere continuă a personalului din spitalele publice, cu efecte adverse asupra accesului egal la servicii medicale şi asupra capacităţii sistemului de a răspunde la cererea de îngrijiri acute şi cronice.
Ce ar însemna redresarea?
Revenirea la o piaţă a muncii din sănătate funcţională ar presupune scoaterea consecventă la concurs a posturilor vacante, alinierea practică la normele de personal existente şi măsuri care să facă atractivă rămânerea în sistemul public pentru tineri: condiţii de muncă, predictibilitate în ocuparea posturilor şi politici salariale coerente. Până când aceste coordonate nu se schimbă, soluţiile propuse vor rămâne greu aplicabile pe scară largă.
Pacienţilor li se recomandă consultarea medicilor şi informarea privind accesul la servicii, iar factorilor de decizie li se impune evaluarea rapidă a impactului blocării posturilor asupra calităţii actului medical şi asupra siguranţei pacienţilor.
Redactor Sănătate
