Regizorul Tudor Giurgiu a ales o abordare de filmare radicală pentru lungmetrajul „3 zile în septembrie”: un unic plan‑secvenţă de 65 de minute. Proiectul, născut dintr‑o întâlnire creativă, a pornit de la ideea unei tabere la Eforie Sud în care, după şapte zile, trebuia să rezulte un film.
Un exercițiu de precizie și încredere
Decizia tehnică propusă de Mihai Chirilov, director artistic al TIFF, a transformat filmarea într‑un demers în care fiecare detaliu trebuia controlat riguros înainte de a fi pus în practică: „fiecare mişcare a actorilor, fiecare deplasare a camerei, fiecare detaliu al scenei trebuiau gândite în avans”, potrivit relatării despre proiect. În lipsa unei convenţionale plase de siguranţă — fără montaj care să corecteze erorile — o singură greşeală putea compromite întreaga dublă.
Scenariul a fost scris colaborativ într‑o lună, iar distribuţia a combinat actori cu care regizorul nu mai lucrase anterior, neprofesionişti şi localnici. Această compoziţie a făcut din proiect nu doar un experiment tehnic, ci şi o experienţă colectivă de creaţie: echipa viziona în fiecare seară cele 65 de minute filmate în acea zi şi discuta ce funcţionase şi ce trebuia schimbat.
O metodă apropiată de debut
Pentru Giurgiu, revenirea la un mod de lucru aproape de cel din anii de început a însemnat şi o redescoperire a relaţiilor între membrii echipei. Fără regimul obişnuit de producţie, filmul a cerut actorilor şi tehnicienilor să se surprindă şi să înveţe unii de la alţii. Această dinamică, spun reprezentanţii proiectului, a fost paradoxal cea care a îmbogăţit procesul creativ.
„Un pic mai târziu, a venit soluţia tehnică radicală propusă de Mihai Chirilov (director artistic al TIFF): un singur plan‑secvenţă de 65 de minute.”
În plus, implicarea localnicilor aduce o dimensiune de autenticitate şi spontaneitate, elemente deseori căutate în proiectele independente care operează în afara circuitelor comerciale mari. Potrivit relatării, mâncarea în comun şi dezbaterile zilnice au facilitat ajustarea continuă a materialului filmat, astfel încât filmul „s‑a născut, literalmente, sub ochii echipei”.
Programul de lansare şi repercusiuni culturale
Pelicula urmează să fie lansată în cinematografe pe 18 septembrie. Alegerea unei astfel de forme — un plan‑secvenţă lung — atrage atenţia atât din perspectiva spectacolului vizual, cât şi a provocărilor de producţie şi interpretare. Publicul va putea astfel evalua cum funcţionează ritmul narativ atunci când montajul, instrument obişnuit al povestirii filmice, este practic inexistent.
| Element | Detaliu |
|---|---|
| Durată plan‑secvenţă | 65 minute |
| Loc de origine al ideii | Eforie Sud (tabără creativă) |
| Modalitate de scriere | Colaborativă, într‑o lună |
| Lansare în cinematografe | 18 septembrie |
Pe lângă valoarea estetică, proiecte de acest tip au şi un impact asupra circuitului cultural local şi naţional: promovează forme alternative de producţie, implică comunităţi şi atrag atenţia festivalurilor şi criticii asupra modalităţilor experimentale de a spune o poveste. De asemenea, pun sub semnul întrebării rutinele producţiei de film, demonstrând că se pot obţine rezultate relevante şi fără structuri instituţionalizate de lucru.
Ce rămâne pentru spectator
Publicul este invitat să urmărească cum evoluează o naraţiune construită ca un flux continuu, fără tăieturi. Reuşita unui astfel de demers depinde în mare măsură de execuţia actoricească, de coordonarea tehnică şi de energia colectivă a echipei. Rămâne de văzut dacă experimentul va convinge atât criticii, cât şi publicul larg.
- Soluţie tehnică: un plan‑secvenţă unic de 65 minute.
- Origine: tabără creativă la Eforie Sud; scenariu elaborat colaborativ în circa o lună.
- Distribuţie: mix de actori profesionişti, neprofesionişti şi localnici.
„3 zile în septembrie” marchează pentru Tudor Giurgiu o revenire la tipul de lucru din primii ani de activitate, când imprevizibilul şi riscul făceau parte integrantă din procesul creativ. Lansarea din 18 septembrie va oferi primul prilej concret de evaluare a rezultatului acestui demers atipic.
