Autorităţile din provincia Da Nang au iniţiat o strategie de tranziţie de la plantaţii forestiere cu ciclu scurt către păduri de lemn de dimensiuni mari, măsură justificată atât prin potenţialul economic ridicat, cât şi prin beneficiile pentru mediu. Planul vizează creşterea valorii masei lemnoase, îmbunătăţirea trasabilităţii şi reducerea impactului negativ asupra solului şi resurselor de apă cauzat de recoltarea prematură.
Context şi resurse existente
După fuziunea administrativă, teritoriul menţionat însumează aproximativ 745.027 hectare de pădure şi suprafaţă împădurită, din care circa 241.639 hectare sunt plantaţii forestiere. Din aceste suprafeţe, 188.099 hectare au fost deja transformate în păduri recunoscute, iar alte 53.540 hectare sunt plantate, dar nu îndeplinesc încă criteriile oficiale pentru a fi clasificate ca pădure.
Resursa forestieră existentă oferă un potenţial semnificativ pentru dezvoltarea unei zone de materie primă lemnoasă certificată şi provenită din surse legale, menită să susţină atât procesarea intensivă, cât şi exportul.
Finanţare şi practici curente
Pentru 2026, autorităţile au prevăzut alocări de aproximativ 13,5 miliarde VND destinate implementării politicilor de sprijinire a plantaţiilor de producţie orientate spre lemn de dimensiuni mari. Totuşi, în prezent majoritatea plantaţiilor sunt recoltate în cicluri scurte, de obicei de 4–5 ani, iar lemnul este vândut preponderent sub formă de așchii.
Această practică permite recuperarea rapidă a investiţiei pentru proprietari, dar lemnul tânăr, cu diametru redus, are valoare comercială mică şi este dificil de folosit în mobilier, materiale de construcţii ecologice sau produse cu valoare adăugată.
- Avantaje economice: pădurile mature pot avea o valoare de 2 până la 3 ori mai mare decât plantaţiile cu ciclu scurt, conform evaluărilor experţilor silvici.
- Riscuri ecologice: recoltarea timpurie, tăierea rasă pe pante şi folosirea puieţilor de calitate inferioară pot duce la degradarea solului, reducerea capacităţii de retenţie a apei şi diminuarea biodiversităţii.
- Cerinţe de piaţă: trecerea la cicluri mai lungi implică răspuns la cerinţe tot mai stringente de legalitate, trasabilitate şi responsabilitate faţă de mediu.
Schimbarea modelului nu înseamnă doar extinderea duratei dintre plantare şi recoltare, ci şi o modificare a mentalităţii economice faţă de silvicultură: de la exploatarea pe termen scurt către gestionare pe termen lung, axată pe creşterea volumului lemnos şi a valorii comerciale.
Consecinţe asupra serviciilor ecosistemice şi măsuri posibile
Practici intensive de recoltare afectează serviciile ecosistemice esenţiale: reducerea retenţiei apei în sol poate agrava riscul de eroziune şi scăderea rezilienţei la fenomene meteorologice extreme; pierderea biodiversităţii şi perturbarea sechestrării carbonului au implicaţii pentru obiectivele de mediu pe termen lung.
| Indicator | Valoare |
|---|---|
| Suprafaţă totală păduri | 745.027 ha |
| Plantaţii forestiere | 241.639 ha |
| Plantaţii recunoscute ca pădure | 188.099 ha |
| Plantaţii neclasificate încă | 53.540 ha |
| Alocare bugetară 2026 | 13,5 miliarde VND |
Printre măsurile ce pot facilita tranziţia se numără sprijinul pentru creşterea calităţii puieţilor, formarea proprietarilor în tehnici de silvicultură pe termen lung, stimulente financiare pentru extinderea ciclurilor de recoltare şi mecanisme de certificare şi trasabilitate care să valorifice lemnul matur pe pieţele internaţionale.
În absenţa unor schimbări coordonate, menţinerea recoltelor frecvente şi a gestionării fragmentate riscă să compromită atât rentabilitatea economică pe termen lung, cât şi funcţiile ecologice ale pădurilor.
Documentarea experţilor silvici indică faptul că planificarea pe termen lung şi investiţia în păduri mature pot concilia obiectivele economice cu cele de mediu, oferind atât surse de venit durabile pentru comunităţile locale, cât şi servicii ecosistemice esenţiale pentru adaptarea la schimbările climatice.
