Purtătoarea de cuvânt a Inspectoratului Școlar Județean Suceava, prof. Gabriela Cazac, a explicat, la o conferință de presă organizată miercuri, 9 septembrie, că rezultatele modeste ale elevilor români la testările internaționale PISA sunt influențate în primul rând de o ruptură între modul de predare din şcoală şi cerinţele evaluărilor practice.
Profesorat calificat, dar deficit de aplicare
În intervenția sa, reprezentanta IȘJ Suceava a precizat că lipsa cadrelor didactice calificate nu este singurul factor explicativ: chiar şi în situații în care profesorii sunt bine pregătiți, elevii întâmpină dificultăți în a converti informația teoretică în competențe practice. Aceasta, spune ea, este esenţa problemei care se reflectă în rezultatele obținute la PISA.
Prof. Cazac a arătat că învățământul românesc rămâne, în multe cazuri, prea orientat spre memorare și etichetare, în timp ce PISA pune accent pe capacitatea elevului de a folosi cunoștințele în situații practice, cotidiene sau profesionale.
„Lipsa cadrelor calificate este doar un element dintr-un angrenaj defect. Poți să ai profesori supracalificați, dar problema este alta: elevul care primește informația nu știe să o aplice.”
Exemplu din domeniul limbii şi literaturii
Pentru a ilustra diferența de abordare, purtătoarea de cuvânt a invocat un exemplu din disciplina pe care o predă: la ore, cerinţele se opresc frecvent la identificarea unor figuri de stil, pe când testele PISA solicită interpretare funcțională — ce anume transmite textul, care este intenția autorului, ce înțelege cititorul.
Asemenea diferenţe, susţine reprezentanta IȘJ, conduc la situația în care elevii pot recunoaște elemente literare, dar nu reușesc să mobilizeze acele cunoștințe pentru a răspunde la întrebări care cer judecată, inferență sau interpretare contextuală.
Problema relevanței testelor și poziția personală
Prof. Cazac a subliniat că observațiile prezentate reprezintă o poziție personală, nu neapărat o reflecție oficială a instituției. Ea a mai ridicat și o întrebare privind relevanța testărilor internaționale pentru un sistem de învățământ care, în opinia sa, nu și-a adaptat mecanismele de predare și evaluare de la o generație la alta.
Declaraţia atrage atenţia asupra unei dilemze cu implicaţii practice pentru planificarea curriculumului, formarea iniţială şi continuă a cadrelor didactice, dar şi pentru modul în care se concep şi aplică instrumentele de evaluare la nivel național.
- Problema semnalată: decalaj între predare teoretică şi evaluare practică.
- Consecinţă: elevii au dificultăţi în a aplica cunoştinţele în contexte neprevăzute.
- Notă importantă: afirmaţiile sunt marcate de autor ca fiind personale, nu oficiale.
Comparaţie succintă: abordare la clasă vs. cerinţe PISA
| Aspect | Predare la clasă (exemplu) | Cerinţe PISA |
|---|---|---|
| Focalizare | Identificare/ memorare (metaforă, figură de stil) | Interpretare funcţională, aplicare în context |
| Evaluare | Răspunsuri directe, etichetare | Răspunsuri explicative, argumentate |
Observațiile purtătoarei de cuvânt deschid o discuţie cu implicaţii asupra formării şi evaluării competențelor cheie pe care elevii trebuie să le dobândească pentru a face faţă provocărilor profesionale şi sociale contemporane. În plan local, concluziile pot influența modul în care inspectoratul și şcolile proiectează activități practice și programe de perfecționare pentru profesori.
Rămâne, totuși, neclar în ce măsură recomandările personale ale reprezentantei IȘJ vor fi adoptate în strategii concrete la nivel județean sau național. În context, discuția despre PISA revine periodic pe agenda publică, iar relatarea de miercuri pune accentul pe necesitatea armonizării dintre ceea ce se predă și ceea ce se cere în evaluare.
Orice demers de reformă care urmărește îmbunătăţirea rezultatelor la testările internaţionale ar trebui, potrivit observaţiilor citate, să includă nu doar resursa umană, ci şi modificări de metodologie şi de conţinut care să încurajeze învăţarea prin aplicare.
