Un consorţiu de cercetare finanţat de Uniunea Europeană a analizat în profunzime modul în care muzica interacţionează cu mecanismele cognitive ale creierului uman, evidenţiind rolul esenţial al anticipării în percepţie, învăţare şi plăcere. Proiectul NEUME, condus între 2018 şi 2025 de profesorul Shihab Shamma, specialist în neuroştiinţele auzului la École Normale Supérieure din Paris şi la Universitatea din Maryland, a urmărit să descopere ce informaţii despre funcţionarea creierului poate oferi muzica.
Anticiparea: legătura dintre limbaj, muzică şi plăcere
Cercetătorii au pornit de la ipoteza că creierul funcţionează continuu pe baza predicţiilor: în timpul unei conversaţii, de pildă, el anticipează ce cuvânt urmează, facilitând înţelegerea în medii zgomotoase sau urmărirea frazelor interlocutorului. Echipa NEUME a extins această idee la domeniul muzical, considerând că anticiparea evenimentelor sonore poate explica în parte plăcerea pe care o generează muzica şi capacitatea ei de a mobiliza simultan procese perceptive, de memorie şi afective.
„Muzica este un semnal acustic cu totul special. Recunoaştem imediat muzica, diferenţiind-o de vorbire sau de zgomotul de fond. Într-un fel sau altul, are proprietăţi care stimulează simultan percepţia, memoria, emoţia şi cunoaşterea,” a spus profesorul Shihab Shamma.
Proiectul nu a căutat doar să explice de ce oamenii apreciază muzica, ci mai ales ce informaţii despre funcţionarea creierului pot fi extrase din modul în care organismul reacţionează la structurile muzicale. Echipa a combinat abordări teoretice şi experimentale din neuroştiinţe, psihologie cognitivă şi ştiinţa sunetului pentru a investiga modul în care predictibilitatea şi surpriza în muzică afectează procesele neurale.
Metode şi descoperiri — ce s-a investigat
Conform raportărilor proiectului, cercetarea a folosit metode variate pentru a urmări efectele muzicii asupra creierului. Au fost analizate similarităţile şi diferenţele dintre procesarea vorbirii şi a muzicii, punându-se accent pe următoarele dimensiuni:
- Percepţie — modul în care semnalele muzicale sunt detectate şi codificate;
- Memorie — rolul experienţei şi al aşteptărilor anterioare în recunoaşterea schemelor muzicale;
- Afect — legătura dintre surpriză/anticipare şi răspunsurile emoţionale.
Rezultatele sugerează că muzica activează reţele largi cerebrale, nu doar circuite dedicate analizei timbrului sau ritmului. Această activare multiplă face din muzică un instrument de studiu foarte util pentru înţelegerea interacţiunii dintre procese cognitive — percepţie, memorie şi evaluare afectivă — şi pentru testarea teoriilor despre predicţie neurală.
Aplicaţii şi implicaţii
Cercetătorii consideră că înţelegerea mecanismelor prin care muzica determină anticipare şi răspunsuri emoţionale poate avea aplicaţii practice în mai multe domenii:
- Medicină — potenţiale intervenţii terapeutice care să folosească structuri muzicale pentru a stimula plasticitatea sau pentru reabilitarea anumitor deficite cognitive;
- Educaţie — integrarea principiilor predictibilităţii în strategii de învăţare care exploatează ritmul şi repetiţia muzicală;
- Tehnologii neurale — proiectarea unor interfeţe creier-calculator care să profite de codificarea anticipativă a semnalelor auditive.
Autorii menţionează că, deşi muzica nu este esenţială pentru supravieţuire, rolul ei în organizarea funcţiilor cognitive este profund şi merită explorat pe larg. În plus, diversitatea tradiţiilor muzicale oferă un teren experimental natural pentru testarea ipotezelor despre universalitate versus specificitate culturală în procesarea auditivă.
| Proiect | Perioadă | Coordonator |
|---|---|---|
| NEUME | 2018–2025 | Shihab Shamma |
În continuare, echipa propune extinderea studiilor comparative la populaţii şi culturi diferite, precum şi aplicarea rezultatelor în studii clinice controlate pentru a verifica beneficiile terapeutice ale intervenţiilor bazate pe muzică. În acest fel, cercetarea finanţată de UE deschide perspective concrete pentru transformarea unui fenomen cultural — muzica — într-un instrument de investigare şi intervenţie asupra funcţiilor cerebrale.
