La Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş a fost desemnat drept exponatul lunii august un ceaslov imprimat la Târgovişte în 1715, perioadă asociată activităţii mitropolitului Antim Ivireanul. Volumul, parte din colecţia de carte veche românească cu valoare de patrimoniu, se află în condiţii bune de conservare şi oferă o fereastră asupra practicilor tipografice şi religioase de la începutul secolului al XVIII‑lea.
Context istoric şi tipografic
Ceaslovul expus este atribuit tipografului Gheorghe Radovici şi a fost editat în tipografia mitropoliei din Târgovişte. Potrivit prezentării muzeului, ediţia reprezintă prima traducere a acestei cărţi bisericeşti în limba română, fiind destinată rugăciunilor şi cântecelor pentru diferite ceasuri ale zilei, dar având şi un rol educaţional în primele forme ale învăţământului confesional.
„Ceaslovul a fost imprimat în tipografia mitropoliei din Târgovişte, de tipograful Gheorghe Radovici. Ediţia de faţă reprezintă prima traducere a acestei cărţi bisericeşti în limba română.”
Pe lângă semnificaţia religioasă, cartea are valoare tipografică: textul este imprimat cu cerneală neagră şi roşie, aranjat pe coloane cu 26 de rânduri fiecare, iar pagina de titlu este încadrată de un chenar decorat cu ornamente florale. Pe spatele foii de titlu se păstrează stema Ţării Româneşti, iar inscripţiile imprimante leagă volumul de susţinerea financiară a tipăriturilor de cult de către voievodul Ştefan Cantacuzino.
Caracteristici ale exemplarului
| Caracteristică | Detaliu |
|---|---|
| Anul tipăririi | 1715 |
| Tipograf | Gheorghe Radovici |
| Legătură editorială | Tipografia mitropoliei din Târgovişte |
| Pagini | 3 file nenumerotate + 506 pagini numerotate |
| Caracter tipografic | Text imprimat cu negru şi roşu, 26 rânduri pe coloană |
| Stare de conservare | Bună |
Expunerea acestui exemplar readuce în atenţie legătura între puterea politică şi promovarea culturii scrise în Ţările Române, exemplificată de dedicaţia tipăririi către voievodul Ştefan Cantacuzino, care, conform prezentării, a sprijinit financiar apariţia unor lucrări religioase importante pentru cultura românească, precum Biblia de la Bucureşti din 1688.
Funcţii multiple ale ceaslovului
Pe lângă funcţia sa principală de carte de cult — cu rugăciuni şi cântări pentru diverse momente ale zilei — ceaslovul a avut, în primele etape ale învăţământului confesional românesc, şi roluri didactice. Muzeograful a subliniat că astfel de volume au servit adesea drept abecedare pentru învăţarea limbii române în context confesional.
- Valoare tipografică: exemplu de imprimare duală (negru/roşu) şi paginare complexă.
- Valoare culturală: prima traducere în română a ceaslovului, utilizată în ritual şi în educaţie.
- Valoare de patrimoniu local: exemplarul se află într‑o stare bună şi face parte din colecţia muzeului judeţean.
Din punct de vedere istoric, istoriacul menţionat în prezentare semnalează prezenţa mai multor exemplare ale aceluiaşi ceaslov în Maramureş: în anul 1984 existau şase exemplare ale ediţiei ivireane tipărite la Târgovişte. Această observaţie sugerează circulaţia şi importanţa volumelor de acest tip în spaţiul nord‑transilvan, atât pentru lăcaşurile de cult, cât şi pentru instituţiile de învăţământ confesional.
Acces pentru public
Ceaslovul este prezentat de muzeu ca exponatul lunii, iar vizitatorii interesaţi pot vedea volumul în cadrul circuitului expoziţional al Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş. Exponatele de carte veche sunt, de regulă, accesibile publicului în spaţii securizate, cu lumină şi condiţii care să nu afecteze materialul tipărit; muzeul a subliniat că starea generală a volumului este bună.
În nordul ţării, unde tradiţiile religioase şi legătura comunităţilor cu patrimoniul scris rămân puternice, revenirea în atenţie a unui astfel de exemplar oferă prilejul de a reflecta asupra modului în care cărţile vechi au contribuit la păstrarea limbii şi credinţei. Exponatul de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş reînvie povestea tiparului românesc din epoca modernă timpurie şi invită la cunoaşterea mai profundă a acelor obiecte care leagă istoria spirituală de istoria materială a comunităţilor noastre.
