Un demers de salvare a unei componente esenţiale a arhitecturii rurale româneşti a căpătat caracter interregional: Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș este partener în proiectul „Itinerarii și Porți. Povești și simboluri ale porților tradiționale gorjenești, în dialog cu Poarta Sărutului”. Inițiativa urmărește identificarea, documentarea și valorificarea porților din lemn, elemente vernaculare care în multe sate sunt pe cale de dispariţie.
Documentare pe teren: 20 de localităţi și peste 35 de porți inventariate
În prima etapă a proiectului, realizată în luna august, o echipă formată dintr-o regizoare de film documentar și un etnolog a parcurs mai multe localităţi din judeţul Gorj pentru a colecta material etnografic, vizual şi oral. Prin interviuri, fotografie şi film au fost documentate peste 35 de porţi vechi, cioplite din lemn, identificate la intrarea gospodăriilor din 20 de localităţi.
| Indicator | Valoare |
|---|---|
| Localităţi parcurse | 20 |
| Porţi documentate | peste 35 |
Localităţile incluse în cercetare au fost menționate de organizatori: Stănești, Alexeni, Curpeni, Vălari, Rugi, Lelești, Dobrița, Voitești, Curtișoara, Târgu Jiu, Telești, Câlnic, Ciuperceni, Godinești, Bâlta, Sănătești, Suseni, Frătești și Hobița. Echipa a căutat nu doar forma şi decoraţiunile porţilor, ci şi contextul în care acestea au fost păstrate, modurile în care au fost transformate sau abandonate şi poveştile oamenilor din jurul lor.
Metode mixte: interviu, fotografie, film
Cercetarea a adoptat o abordare vizuală şi etnografică, combinând înregistrări video cu interviuri şi fotografia detaliilor de cioplitură. Regizoarea de film documentar implicată în proiect a explicat că scopul principal a fost documentarea vizuală a elementelor identitare locale aflate în curs de dispariție și evidențierea tehnicilor de lucru, a motivelor decorative şi a poveștilor asociate porților.
„Sunt preocupată de documentarea vizuală a elementelor identitare locale aflate în curs de dispariție. Demersul nostru urmărește atât identificarea și documentarea porților, cât și înregistrarea contextului în care acestea au fost păstrate, transformate sau, în unele cazuri, abandonate, precum și detaliile de cioplitură, motivele decorative, tehnicile de lucru și poveștile asociate lor.”
La rândul său, etnologul care a participat la cercetare a subliniat importanţa păstrării mărturiilor despre viaţa rurală şi rolul acestor porţi în cultura locală, arătând că pierderea lor echivalează cu pierderea unor piese-cheie din continuitatea identitară a comunităţilor.
Impact şi posibile etape viitoare
Colaborarea dintre instituţii şi specialişti din zone diferite are potenţialul de a produce materiale care să fie valorificate în mai multe forme: expoziţii, filme documentare, cataloage sau baze de date digitale. Proiectul poate servi, de asemenea, drept model pentru alte regiuni în care elemente ale patrimoniului vernacular sunt ameninţate de modernizare sau neglijenţă.
- Documentare - colectare de imagini, înregistrări audio şi video, interviuri;
- Conservare - identificarea stării de conservare şi a nevoilor de intervenţie pentru elementele periclitate;
- Valorificare - expuneri, materiale informative şi instrumente digitale pentru a face accesibile aceste mărturii.
Iniţiativele de acest tip au semnificaţii multiple: protejează obiecte materiale, dar şi memoria orală, tehnici meşteşugăreşti şi un întreg registru simbolic. În zonele montane şi submontane din nordul ţării, unde tradiţia știe să împletească lemnul cu semnificaţii profunde, astfel de proiecte reamintesc comunităţii valoarea pe care o poartă în gospodării obişnuite porțile ce marchează intrarea în universul familiei.
Implicarea Muzeului Judeţean de Etnografie şi Artă Populară Maramureş în acest proiect arată, în plus, deschiderea spre schimburi culturale între regiuni şi importanţa construirii unor reţele de specialişti care pot interveni cooperativ pentru a conserva patrimoniul rural.
Următoarele etape ale proiectului nu au fost comunicate integral la momentul informării publice, dar experţii implicaţi au anunţat că documentarea continuă şi că materialele colectate vor fi prelucrate în vederea punerii lor la dispoziţia publicului şi specialiştilor interesaţi.
Pe măsură ce se vor contura rezultatele finale, ele vor oferi o hartă vizuală şi etnografică a porţilor gorjeneşti — micile obiecte sculptate care, în amintirea locurilor, încă păstrează multe din poveştile satului românesc.
